El, cu un rucsac enorm in spate si o sacosa vizibil grea intr-o mana. Ea, cu un rucsacel in care nu-ti intra un caiet studentesc, si o sacosa nu tocmai mare (dar aparent destul de grea) in mana.
Ea, plina de tandrete, catre el: "Vrei sa te ajut? Uite, echilibreaza-te!" Si ii pune sacosa ei in mana cealalta.
Zilele trecute, venind eu acasa, m-am dus (a se citi "tarat") pana la casele de bilete din Gara de Nord pentru a-mi lua, logic, bilet.
In fata mea, o doamna la vreo 45-50 de ani, tunsa scurt, grizonata, cu doi copii. Baiatul era, cred, autist. Oricum avea o afectiune. Si doamna ajunge la casa si ii cere casieritei doua bilete pana la Brasov, intinzandu-i biletele de reducere pentru persoane cu handicap.
La care casierita, foarte normal, pe un ton politicos, o atentioneaza ca a completat gresit tichetele cu statia de plecare si destinatie (in loc de "Bucuresti- Brasov" scrisese invers), si ca nu poate sa-i dea bilete pt acele tichete, deoarece i le-ar retine ei din salariu. S-a oferit s-o ajute, insa femeia nu a mai vrut sa asculte.
Imediat s-a enervat, a inceput sa tipe, sa o jigneasca pe casierita, care, pana la urma, nu avea nicio vina. Asa a continuat o vreme, pana cand si-a inchis portofelul, si a vrut sa plece, mormanind "mda, fite de Bucuresti". Moment in care casierita a ramas blocata.
Pana la urma, a ajutat-o, nu stiu exact cum, cred ca i-a dat pe urmatoarele tichete de pe foaie. Apoi femeia a plecat, iar eu am urmat la rand. Cu mine, dna casiera a fost foarte draguta, si mi-a urat chiar drum bun. Ce m-a frapat insa a fost faptul ca avea lacrimi in ochi. Nu stiu de ce, dar mi-a rupt sufletul chestia asta. Si mi-a parut asa de rau...
Nu toti vanzatorii sunt scarbe. Pacat ca si unii clienti sunt la fel.
PS: Doamna casiera nici macar nu era din Bucuresti. Era din Tirgu Jiu...
Miercuri noaptea mi-am returnat mirificul hoit de la Bucuresti. Si inca bolesc pe tema asta? De ce? pentru ca CFR-ul o cam suge. Cam tare. Trenurile alea sunt mai batrane ca strabunica-mea, si asta e ceva. Asa ca bineinteles ca geamurile se inchid din parti. Si usile la fel. Trage-i nenicule curent 5 ore in mijlocu noptii... Inca ma dor urechile, gatul, capul, si ar mai fi cateva chestii nu tocmai demne de mentionat aici. In fine.
Trecand peste nesimtirea CFRista, ajungem la cea "calatorista". Care e si ea. Multa. Cand am intrat in vagon, pe cele doua (jeguri de) banchete, un nene si o tanti, intinsi ca la ma-sa pe tarla. fiecare p-o bancheta, deja adormiti pe jumate desi abia se urcasera (trenu din Bucuresti pleca). Bineinteles ca nu le-a convenit indrazneala noastra nesimtita de a ne revendica locurile pe care le platisem. Chiar asa, cum de-am indraznit?
Bagajele, ca stapanii. aveau stimabilii bagajele intinse pe ambele suporturi. Cu chiu cu vai am reusit sa ne-nghesuim si noi gentile. Doua, mici. Da' stai, ca n-am terminat. Mai urca inca un cuplu. Dupa tevatura cu bagajele, se pune tanti jos. Si nu-i convenea NIMIC. A comentat o ora incontinuu.
Intre timp s-a mai urcat un tip, rocker. Venea de la concertu' Metallica pe care eu l-am ratat la mustata. Si bineinteles, curioasa am inceput sa-l intreb ce si cum. Acu' baba nu mai avea de comentat. In schimb vroia sa doarma. Mdea. Am iesit pe coridor sa vorbim. Cand ne-am intors, stimabila isi intinsese picioarele pe scaunul meu. Incaltata. Asa ca pur si simplu m-am asezat pe picioarele ei. Iar scandal, of course.
Mai tarziu am inceput sa-mi dau mesaje cu Shadowalive. Aveam tel pe silentios asa ca nu facea zgomot. dar pe ea, frate, o deranja ca tastam. SE AUZEA!! In ritmu asta cred ca in curand avea sa auda si copiii africani murind de foame.
Asa ca, da, CFR suge. Si nu-mi spuneti sa merg cu masina. pentru ca nu suport.
