Alte 10 obsesii muzicale

Pentru ca mi-am dat seama ca prima lista a lasat pe afara multe chestii dragi mie, hai sa le punem aici, for good measure.

 Manowar- Each Dawn I Die

De vreo 8-9 ani sau cam asa, Manowar e una din trupele ce se regaseste constant in playlistul meu. Povestea o gasiti pe undeva pe aici. Dintre melodiile lor, nu cred sa fie multe care sa-mi displaca complet, iar a alege doar una pe care, la un moment dat, am ascultat-o pe repeat a fost destul de greu. Am ales totusi Each Dawn I Die pentru atmosfera putin Conan-ish pe care o are. Plus, niste versuri care-mi sunt tare aproape de suflet: I taste the serpent's poison on the lips of the one I love.

Dark Tranquillity- Lethe

Spre rusinea mea, pe DT i-am descoperit FOARTE tarziu, si anume la Artmania 2010, dar stiu ca atunci m-am distrat pe cinste si, aproape un an mai tarziu, anul asta in mai, i-am revazut la Silver Church, unde am urlat si am dat din cap pana la epuizare. Dintre toate piesele suedezilor, Lethe e cea mai importanta pentru mine. I mean, cati dintre noi nu si-au dorit, macar odata, sa uite, sa uite chestia aia care doare, care arde, care iti sapa adanc in suflet? In currents of cobalt you storm through my heart, to sever, to puncture memories that burn. Daca am trai intr-o lume mai normala mi-as numi fetita, daca o sa am una, Lethe.


Type O Negative - Black No. 1

clipul sa-l tot fi vazut cand aveam 11 sau 12 ani si tin minte ca ceva la Peter Steele m-a ingrozit atunci. De fapt, inca ma ingrozeste. Era un barbat masiv, genul care ar putea sa te rupa in doua si nici nu arata ca si cum nu i-ar placea. Are aceeasi privire psihopata ca si Aaron Stainthorpe. ToN imi dau aproape aceeasi stare ca si My Dying Bride. E toamna si Type o Negative pica tocmai bine..

Dream Theater- Wither

Black Clouds and Silver Linings a fost pentru mine albumul anului 2009, fara doar si poate. Cand, pe undeva prin august 2009, treceam printr-o pasa foarte, foarte proasta, melodia asta a stat aproape constant pe repeat. Stiu ca suna stupid si emo sa zici ca te recunosti in niste versuri, dar chiar asa mi s-a intamplat. So I wither, and render myself helpless.. si mai neajutorata ca atunci nu m-am simtit niciodata.


Nox Arcana- Labyrinth of Dreams

melodie mai obsedanta ca asta n-am mai gasit de mult, mult timp. E ca si cum ai deschide o cutiuta muzicala din care, pe langa melodia in sine, iese un basm intreg, intunecat si gotic, in care sfarsiturile fericite sunt doar un mit iar printii si lupii cei rai sunt una si aceeasi persoana.

Sonata Arctica- Deathaura

Sincera sa fiu, aici am ezitat mult intre asta si Shamandalie, pe care-am ascultat-o obsedant prin clasa a 12-a, dar pentru ca am fost destul de emo mai devreme cu DT, am ales aici o melodie care-mi place pentru povestea din versuri, si nu pt ca ma regaseam in ele. Cumva, ceea ce se intampla in Deathaura imi aduce aminte de seria The Spook a lui Joseph Delaney (daca n-ati citit-o, puneti mana, e foarte draguta)

Cargo- Ziua Vrajitoarelor

Se facea ca era Halloween, anul trecut, iar eu eram in Suedia si alaturi de cativa amici, toti nordici, ne jucam de-a "bu-hu-hu pe ma-ta ca m-ai speriat". Si cum se cam facuse 4 dimineata si noi cam eram in padure si nu prea stiam ce sa ascultam, mi-a venit mie ideea asta. Reactia a fost ca melodia asta s-a ascultat pe repeat pana dimineata, cand s-a spart cheful, si unul din suedezi, fermecat, mi-a zis "habar n-am ce zic versurile, dar atmosfera e perfecta". Si, cum zicea cineva pe youtube, si Judas ar fi gelosi pe un intro ca asta. 

Blind Guardian- Sacred Worlds

Pentru cine a jucat Sacred 2, Blind Guardian sunt mai mult decat o trupa. Sunt cei care iti dau taskuri, ba chiar , intr-o misiune, te trezesti cu Hansi pe post de ajutor. Si cum naiba sa nu-ti vina sa termini taskurile vietii cat mai repede cand ca reward primesti asta?

Black Sabbath (Dio)- Heaven and Hell

Pe undeva prin mai 2010, subsemnata asculta in disperare cam tot ce insemna muzica facuta de Ronnie James Dio, ca e Dio, Rainbow sau Sabbath. De pe 16 mai insa, s-au schimbat niste chestiute. Dio s-a dus, si cumva, cu asta, eu n-am mai putut sa-l ascult o perioada mare de timp. Mai putin piesa asta, pe care tin minte ca pana pe undeva prin iulie (acelasi an) o ascultam zilnic.

Amon Amarth- Valkyries Ride

Faptul ca mitologia nordica, cu eroii, zeii si valchiriile ei, ma fascineaza complet nu e niciun secret. De aia am ales facultatea pe care am ales-o, si nu intamplator am username-ul pe care-l am. Mitul valchiriilor e unul din preferatele mele din intregul panteon nordic (mai ales partea cu Brunhilda si Sigurd), iar Amon Amarth canta atat de misto despre toate astea. Abia astept sa-i vad pe 19 noiembrie, goddamn motherfuckers. Waited too goddamn long.

10 obsesii muzicale

Pentru ca ieri mi-am dat seama ca am ascultat aceeasi piesa pe repeat timp de o luna, mi-am amintit si de altele care, la vremea lor, mi-au rasunat obsedant in cap (si boxe)

Queen- Princes of the Universe

Cand eram mica, ascultam Queen pe vinilurile tatei si acolo nu puteai sa dai repeat asa ca un disc se asculta cap-coada, asa cum era el. Apoi, au aparut casetele si cred  ca am facut scurta la mana derulandu-le inapoi pana la melodia asta. Ajunsesem sa stiu deja si de cate ori sa invart rotita aia (cu creionul, ce vremuri!). Apoi a inceput serialul Highlander si ma uitam numai pentru melodia de la inceput. Pot sa zic ca ascult Queen de 22 de ani si nu m-am plictisit niciodata.

Johnny Cash- Hurt

Pe Johnny Cash l-am descoperit, ca si pe Queen, pe unul dintre vinilurile tatei, o compilatie country mai exact, si a continuat sa-mi placa de atunci. Hurt e lansata mult mai tarziu si cover dupa Nine Inch Nails, dar suna mult mai bine- si mai rascolitor. Clipul ma face sa plang.

Notre-Dame de Paris (Garou, Daniel Lavoie, Patric Fiori)- Belle

Descoperita de la Seanna, in ultimul an de liceu, cand treceam printr-o depresie imbecila, o ascultam de dimineata pana seara si adormeam cu gandul la povestea atat de frumoasa si de trista. Dintre cei trei, Garou - Quasimodo - e preferatul meu, vocea grava si adanca rascolind adanc in mine. Dragoste, dorinta, demoni.

 

Nightwish- While your Lips are Still Red

Cine ar fi stiut ca vikingul de Hietala are o voce atat de frumoasa si de tandra? Am ascultat-o toata vara lui  2007, indragostita si apoi, 3 ani mai tarziu, in Suedia, am invatat s-o cant la pian. Inca sunt nervoasa ca n-au cantat-o in 2009 la Artmania.

Metallica- Low Man's Lyric

Ca fiecare "roaca" am trecut si eu, pe la 16 ani, prin perioada Metallica. Am ezitat intre asta si One, la al carei clip ma uitam fascinata (Johnny got his Gun inca e unul din filmele mele favorite). Totusi, Low Man's Lyric imi aminteste mai bine de starea pe care o aveam atunci si de dracii pe care mi-i facea un idiot de coleg de liceu care avea impresia ca sunt indragostita de el, lucru care ma indispunea ca toti dracii. Ultima oara cand am auzit ceva de el a fost cand m-a sunat implorandu-ma sa-i fac un proiect pt facultate. Poate d-asta nici n-am mai ascultat piesa de mult timp.

My Dying Bride- Sear Me MCMXCIII

Vocea bolnava, aproape psihopata a lui Aaron Stainthorpe mi-a dat intotdeauna fiori. Desi nu e frumos, e un barbat de-a dreptul fascinant, in sensul in care l-ai duce acasa, l-ai baga in dormitor si-ai inchide usa dupa tine. Cu cheia. E genul de piesa care te duce cu gandul la o iubire blestemata, sortita pieirii, cum Romeo si Julieta nici n-au visat. MDB sunt dovada vie ca Eros si Thanatos sunt mai mult decat amici. Sunt amanti...

Kamelot & Shagrath- March of Mephisto

Pe Kamelot i-am descoperit de mult si i-am urat pana la Artmania 2010, cand am ramas fascinata de Khan, cu vocea lui superba, gesturile arogant-elegante si hainele perfect croite. Dintre toate piesele, MoM mi-a sarit cel mai tare-n ochi (urechi), in special datorita versurilor. Mefisto il seduce pe Ariel cel pierdut si pare sa-i fi cucerit sufletul pe vecie. You know just who I am, don't be so distant...

Iron Maiden- The Wicker Man

Filmul e unul din cele mai frumoase si mai haunting pe care le-am vazut vreodata. Originalul, nu voma aia trista cu Nicolas Cage. Piesa mi-a sarit in atentie la inceput prin titlu si am sfarsit prin a o asculta nopti intregi toamna trecuta, in Suedia. Your time will come... your time will cooo-ooo-ooooome!

Nat King Cole- Unforgettable

Ca multe alte obsesii muzicale, si asta vine de la tata, si mi-a revenit candva in primavara cand am re-(re-re...-re-)vazut Watchmen. Care de altfel are una dintre cele mai misto coloane sonore ever. Iar Cole ramane unul din cei mai talentati oameni care-au deschis gura vreodata in fata unui microfon.

Judas Priest- Judas Rising

E piesa despre care vorbeam la inceputul articolului, pe care n-am mai scos-o de pe repeat de mai bine de o luna. Pe Judas Priest i-am iubit mereu (mdea, mi-a placut si Tim Ripper Owens, carcotasilor!) iar Judas Rising a devenit obsesie din cauza ritmului si a sentimentului de ascensiune(no shit!)pe care mi-l da. Venit dupa o pauza destul de mare si doua albume relativ proaste - si nu din vina lui Owens- Angel of Retribution a fost chiar incredibil de bun, iar Halford cel revenit a aratat ca inca mai bate la cur jumate din scena metal cand deschide gura. L-as putea asculta pe Halford si cantand colinde. Oh wait...

Zombie

.. si nu, nu The Cranberries. Trupa se numeste The Pretty Reckless.

Mda, stiu ca Taylor Momsen a jucat prin Gossip Girl si pana mea, dar imi dau cuvantul de onoare, cand le zice fatuca asta in cantecu asta, imi sta sufletu-n loc.


I am, I am, I am a zombie, how low, how low, how low will you push me?

Cand n-ai ce face, scrii o carte de genu asta...

Ca aia pe care am gasit-o azi la o taraba si in fata careia m-am crapat de ras. Cartea avea ca subiect influenta muzicii in vindecari sau ceva apropiat, una din cartile de "ezoterism" la duzina expuse prin minunatul Bucuresti si care ar fi cumparate numai de cineva cu destula incultura cat sa creada ca sunt mai intelepti daca citesc asa ceva.

Desigur, ce era incadrat la muzica iadului, satanica and all the kind of shit? Logic, metale rock and whatever else. (Sigur Elvis cu Love me Tender era al mai mare satanist si i-a corupt si p-aia de i-au urmat in rock respectiv metale.) Dar totusi unde era radacina raului din muzica? In jazz! Caci de acolo se trage rockul... din jazz si blues. (Daca nu e corect astept corectari multiple dar asa era in carte).

Deci jazz + rock and roll + rock + metal = muzica din iad. A si sa nu uitam, citat: "tobele africane folosite in ceremenii magice" care sunt comparate cu rockul in orice carticica de doi lei de genu asta. Pe langa asta daca respectivii au ascultat ritmuri africane si ceva rock vor vedea ca nu prea merge sa compari asa ceva. Intr-adevar ritmurile africane sunt interesante si poate hipnotice dar depinde... unii oameni nu pot fi hipnotizati. Depinde si cat de usor influentati se lasa unii.

Apoi urmatorul argument ce priveste faptul ca rockul ofileste plantele, aka experiment stiintific.

1. Plantele mele nu s-au ofilit... de la mine urla metale din boxe da vad ca nu le deranjeaza. In secret cred ca de fapt ele dau din cap. Concluzie? They are the plants from Hell!

2. Oare aia care puneau difuzoru' langa plante au auzit vreodata ce naiba inseamna un camp magnetic in jurul unei boxe care functioneaza? Fiecare aparat, bucatica de tehnica din lumea asta emite unde radio... Din cate stiu eu plantele si undele radio nu prea se pupa, mai ales cand duci experimentu la extrem si le expui continuu la asa ceva. Pe langa asta la o muzica mai lenta boxa nu functioneaza la capacitate maxima si e posibil ca plantutele respective sa reziste ceva mai mult. Despre faptul ca plantele se vor intoarce spre muzica mai lenta? Asta e o chestie impotriva naturii. De ce s-ar intoarce spre un dispozitiv electric? Eu stiam ca pentru fotosinteza e nevoie de lumina + CO2 si altele. Nu cred ca boxa da lumina si CO2 la reduceri.

3. For fun: Matza mea asculta metale. Asa si? Asta insemna ca pana acum trebuia sa fie praf, dar nu e. E f simpatica si nu a devenit o matza psihopata care ma cauta cu cutitu prin casa sa-mi fure mancarea din frigider.

Apoi despre faza cu "Muzica rock deschide cai pe care intra in corp entitati malefice care duc la consumul de droguri si alcool." Asta este tot din carte? Eu zic ca nu e nicio energie malefica pe aici. Un pusti tampit care asculta o melodie se apuca de baut deoarece crede ca nu va trece vreodata peste problemele lui de adolescent. Sinucisu si bautu depinde de psihicu fiecaruia. Daca esti dezaxat te impusti sau impusti pe altii... daca esti alcoolic te apuci si bei pana crapi. Totu' tine de alegere nu de muzica.

Chestiile "malefice" din metal se datoreaza unor trupe care vor sa aiba imagine si bani sau unor solisti sariti de pe fix, una din doua. De obicei aia sariti de pe fix au un sfarsit tragic si mediatizat. Cei sanatosi raman in istoria muzicii, cunoscuta sau nu...



Have fun si rock on!