Si se termina si Gaudeamusu' asta. Stiu, stiu, mai e si maine deschis, dar pentru mine s-a terminat azi. Mi-am gasit cam tot ce vroiam si deci nu prea am motive sa mai ajung si maine (ma rog, as mai avea eu unul da' shhhh) si in plus, nici banii nu fac pui.
Gaudeamus-ul e pentru mine un fel de pelerinaj. Cum incepe octombrie ma apuc sa strang bani pentru carti, deoarece, contrar parerii unora, nu sunt fata de bani gata.
Cartile ma pasioneaza de mica. Am invatat sa citesc de la 3 ani si la 5 am terminat primele mele carti, Legendele Olimpului si 20 000 de leghe sub mari (nu, nu mi-a luat 2 ani, sa le citesc doar ca pana atunci citisem doar povesti). In acelasi timp, obicei pe care inca-l pastrez (rar mi se intampla sa citesc doar cate o carte odata). Am crescut cu o biblioteca de vreo 10 000 de volume (care a ajuns momentan la vreo 13 000, ca doar am crescut si eu si, na, contribui). Am citit intotdeauna si nu ma vad oprindu-ma prea curand.
Asa ca, bineinteles, la targurile de carte fac urat. La Gaudeamus-ul trecut au venit si ai mei si a plecat tata cu masina plina inapoi spre Targu Jiu. Anul asta, pe langa carti au mai fost si alte motive de bucurie.
L-am cunoscut pe Salman Rushdie. Mai multe nu pot zice pentru ca asa am ramas si in fata lui. Muta. Muta pentru un om care are tot respectul meu si pe care-l admir si-l citesc cu nesat. Cartile lui Rushdie mi-au schimbat viata. Stiu ca suna mai penibil ca manelele dar asa e. I-am luat si autograf, nu ca sunt adepta obiectificarii dar uneori o sa mi se para incredibil ca l-am cunoscut si atunci o sa ma uit la semnatura eleganta de pe Versetele Satanice.
Azi l-am cunoscut si pe Andrew Davidson, autorul Gargui. Citisem parti din carte si-mi placusera. Iar omul pare foarte de treaba si amuzant, si are un accent foarte placut. Cartea ramane a fi citita.
In rest? Pai, multe, multe carti. Cateva de istorie si religie, doua de fizica (doar una e pentru tine, tata, imi pare rau. P-ailalta doar ti-o imprumut!) si muuuuuuuulte SF-uri si Fantasy-uri (Nemira rullz!). Mi-ar fi placut si un dictionar de suedeza dar mai greu. Ah, si Stapanul Inelelor (ca mi-a disparut misterios), dar sa nu trebuiasca sa-mi amanetez pisica pentru ele.
Mi-am facut prieteni noi, din pacate am asistat si la certuri intre prieteni mai vechi, oameni la care tin, dar pana la urma, anul asta a fost un an bun pentru Gaudeamus. Si eu sunt fericita.
Gaudeamus-ul e pentru mine un fel de pelerinaj. Cum incepe octombrie ma apuc sa strang bani pentru carti, deoarece, contrar parerii unora, nu sunt fata de bani gata.
Cartile ma pasioneaza de mica. Am invatat sa citesc de la 3 ani si la 5 am terminat primele mele carti, Legendele Olimpului si 20 000 de leghe sub mari (nu, nu mi-a luat 2 ani, sa le citesc doar ca pana atunci citisem doar povesti). In acelasi timp, obicei pe care inca-l pastrez (rar mi se intampla sa citesc doar cate o carte odata). Am crescut cu o biblioteca de vreo 10 000 de volume (care a ajuns momentan la vreo 13 000, ca doar am crescut si eu si, na, contribui). Am citit intotdeauna si nu ma vad oprindu-ma prea curand.
Asa ca, bineinteles, la targurile de carte fac urat. La Gaudeamus-ul trecut au venit si ai mei si a plecat tata cu masina plina inapoi spre Targu Jiu. Anul asta, pe langa carti au mai fost si alte motive de bucurie.
L-am cunoscut pe Salman Rushdie. Mai multe nu pot zice pentru ca asa am ramas si in fata lui. Muta. Muta pentru un om care are tot respectul meu si pe care-l admir si-l citesc cu nesat. Cartile lui Rushdie mi-au schimbat viata. Stiu ca suna mai penibil ca manelele dar asa e. I-am luat si autograf, nu ca sunt adepta obiectificarii dar uneori o sa mi se para incredibil ca l-am cunoscut si atunci o sa ma uit la semnatura eleganta de pe Versetele Satanice.
Azi l-am cunoscut si pe Andrew Davidson, autorul Gargui. Citisem parti din carte si-mi placusera. Iar omul pare foarte de treaba si amuzant, si are un accent foarte placut. Cartea ramane a fi citita.
In rest? Pai, multe, multe carti. Cateva de istorie si religie, doua de fizica (doar una e pentru tine, tata, imi pare rau. P-ailalta doar ti-o imprumut!) si muuuuuuuulte SF-uri si Fantasy-uri (Nemira rullz!). Mi-ar fi placut si un dictionar de suedeza dar mai greu. Ah, si Stapanul Inelelor (ca mi-a disparut misterios), dar sa nu trebuiasca sa-mi amanetez pisica pentru ele.
Mi-am facut prieteni noi, din pacate am asistat si la certuri intre prieteni mai vechi, oameni la care tin, dar pana la urma, anul asta a fost un an bun pentru Gaudeamus. Si eu sunt fericita.
