dileme legate de lucru

De cele mai multe ori stăm câte 8 ore/zi la lucru. De la fel de multe ori, pierdem înca 2 ore dus-întors pe drum. La job din cele 8 ore, nu lucrăm mai mult de 4. It is a fact. Mai ales în marketing și design. Eventual stăm și ne documentăm, citim ultimele știri, intrăm pe 9gag. Oricum, marea mea dilemă e legată de obsesia șefilor de a sta exact cele 8 ore la lucru, când tu nu ai ce face. Și de obsesia de a fi la ora 8 la birou, când în cel mai bun caz, chestiile pe care le ai de făcut apar la ora 11. 

Mă întreb cât de normal e să îți placă a fi plătit pentru a stagna. Pentru mine nu are absolut niciun sens. Aș prefera să lucrez pe bune cele 8 ore/zi, sau chiar mai mult, dar când îmi doresc și de unde îmi doresc, atâta timp cât postul permite asta. Să mă trezesc în momentul în care aș fi productivă și să dorm când îmi e somn. 

Poate greșesc, dar de ce să trăiești o viață în care practic pierzi aproape jumatate din orele dintr-o zi pentru bani, când alte câteva ești nemulțumit, și cele care rămân, dormi? Mi se pare de o mediocritate groaznică.  Deci.. de ce ai face asta?

Apropo, dacă ți se spune că "nu pot face asta până nu primesc datele x și y", de ce ai cere omului respectiv în continuare să facă acel ceva, când tu nu ești capabil a îi da ce are nevoie? Trust your damn specialists, if you hire them. (just saying..)

Le search thread, part two

cum sa vad pozele nude pe deviantart- aaa, um, asteapta si tu varsta legala?

imi bag picioarele in erato seanna- si noi ne bagam ceva in tine. 

insomni erato seanna- insomniI, smartass, iar mananci litere? mai bine-ti lua maica-ta o carte de gramatica decat telefon

fete de dracusori- dracusoare?

decalercatul lui dragos- decalercat??? ce e aia? e un descalecat de pe Ler? sigur nu se supara Hrusca?

dracusori porno- Beelzebub and Baal, sitting in a tree, F-U-C-K-I... si s-a rupt creanga.

cum se extrage sonda cook- tot n-am aflat :( 

hales bules- tetrailes bahtalo 

Dragos Ureche- Bogdan Nas (si-am pus-o de-un ORL)

napastuita- noua telenovela Acasa TV?

siegfried si crimhilda- nu stiu cine esti, dar te plac deja

Pirate tights men- si, ia spune, iubita are fantezii in dormitor cu Jack Sparrow? 

vintage superb- in majoritatea cazurilor nu-i superb. si nici vintage. 

ASEistu' si Poe

Am avut aseara o discutie foarte "interesanta" cu un tip care tinea sa-mi demonstreze fara echivoc ca cei care studiaza chestii de profil real (gen ASE, Poli, etc) n-au niciun fel de inclinatie pentru chestii gen carti (ne-tehnice), muzica, cantat la diferite instrumente, nu le place fantasy-ul (poate mai citesc SF, totusi), cred ca basmele sunt tampenii etc. Orice i-as fi zis, omul, care a terminat Politehnica prin '99 si care n-a mai citit beletristica de la Bac (conform propriei sale afirmatii) o tinea pe a lui: realistii n-o au cu umanul si invers. Pe la 2 noaptea, discutia nu se terminase inca, el nu imi aducea argumente dar se incapatana sa isi sustina punctul de vedere, iar eu ma plictiseam teribil. Pentru ca, orice ar zice, nu are dreptate. Cunosc oameni care au terminat realul si o au si pe partea asta "umana". Cunosc chiar destul de multi.

V. de exemplu. V. are 29 de ani proaspat impliniti (La Multi Ani, ba roacare!), a terminat ASE-ul si lucreaza in domeniu. E un tip cat usa de-nalt si.. are parul pana-n talie. Nu tocmai profilul ASE-istului imaginat de Mr.Real de mai sus, neh? Pe V. l-am cunoscut prin aprilie, cand mi-am luat chitara si ne-am imprietenit imediat. Am ramas socata sa vad ca are o camera intreaga ticsita cu carti si stie poezii intregi de-ale lui Poe pe de rost. Canta la chitara (hah! chitarist la chitarist trage) si are o voce divina. E una dintre cele doua persoane pe care reusesc sa le ascult cantand Kamelot fara sa-mi vina sa urlu dupa Khan (runner up: solistul de la Monarchy). Filmul lui  preferat e Dracula, varianta cu Gary Oldman.

Miha e studenta la Poli, ne stim de foarte multi ani dar ne-am imprietenit abia prin liceu, cand ne-am dat noi seama ca rezonam cand vine vorba de muzica si filme. Ii place literatura victoriana (Austen, Bronte anyone?) si e indragostita de musicalul Les Miserables si de Phantom of the Opera. Oh, si  de Tolkien! E cat se poate de "tehnica" cand vine vorba de computere, dar a citit mai mult decat trei sferturi din fostii mei colegi de serie din facultate. E printre cei mai dragi oameni din viata mea. She's to die for. 

Jade a terminat si ea o facultate de genul si cu toate astea, e mult mai complexa decat ar crede vreodata nenea care mi-a mancat nervii aseara. Pe blogul ei scrie "In love with: Horror, Vampires, Movies, X-Men, Rock Music" si adora Poe si Dracula (tot ala cu Gary Oldman). Scrie foarte bine si e una din cele mai frumoase femei pe care le-am vazut vreodata.

Tata. Cei care ma cunosc stiu exact cat de mult tin la omul ala si cat de recunoscatoare-i sunt pentru felul in care m-a crescut, pentru ca e cel care a contribuit cel mai mult la formarea mea si dezvoltarea preferintelor si aptitudinilor mele. A terminat Politehnica cu ceva (cam multi! :P) ani in urma, dar la noi in casa sunt mii de carti (trecand peste alea de masini unelte si circuite integrate). A insistat sa citesc povesti pentru ca e constient de cat de importante sunt ele in dezvoltarea unui copil, mi-a pus Jules Verne, Tolkien si mai tarziu Asimov in brate, si, de 20 si de ani, de cand il stiu, nu cred sa fi trecut seara in care sa nu-l vad stand seara, la cina, cu o carte in fata (din cauza lui citesc si eu la masa :)) ). De la el am inceput sa ascult Queen, Beatles, Pink Floyd si chestii de genul. E mare fan Peter O'Toole iar filmul lui favorit e Man Friday. 

Astia-s oamenii mei. Oameni care, desi studiaza chestii reale, au timp (si placere) sa faca si altceva. Si sunt foarte convinsa ca nu sunt singurii. Pentru ca atata timp cat un lucru te pasioneaza, poti sa-l faci indiferent de ce alte alegeri ai facut in viata. Si refuz sa cred ca oamenii pot fi atat de unidimensionali. In fond, si eu am terminat un liceu de real.

Le search thread

chestii pe care le cauta lumea de ajunge pe blogul asta, pe care le-am tot notat dar n-am apucat sa le pun intr-o forma mai decenta pana acum. some are pretty weird

cum se scoate sonda cook- cu grija, banuiesc (apropo, de ce ar ajunge cineva aici cautand dupa asta??)

dragos ureche style- nu stiu cine e Dragos Ureche, si nici ce stil are. sorry :( (si nici nu ma obosesc sa caut)

poze nud dragos- uhm, n-am de-astea. cere si tu direct la sursa. whoever that may be. (o fi tot Dragos de dinainte? ca IP-ul nu-i acelasi) 

site: blogspot.com "nu am prieteni"- eu am dar nu-i dau la nimeni! you're pretty sad lil munchkin, aren't u? 

matthew gray gubler jackets with elbow patches- stiu, mega- hot, nu? 

matthew gray gubler hair- destul de lungut, dar i se potriveste. de ala din nas nu stiu. 

"aaron stainthorpe" short hair- sa speram ca nu, ca se duce pe p**a tot farmecu. Dar de ce i-ai pus numele in ghilimele, de zici ca-i pseudonim? sau cauti pseudo-Aaron Stainthorpe? sau Aaron Stainthorpe cu paru scurt nu mai e Aaron Stainthorpe? 

cel mai tare dracusor- yeap, m-ai gasit. nice to meet you. 

dracusori belicosi urari de ziua femei- femeiI, 'tu-i ma-sa mare de gramatica, femeiI!

manowar liviu- nope, sorry, wrong place, cauta la Filozofie pe Bordura.

  

tatuaje dracusori- because who doesn't want good ol' Lucifer branded on his skin? 

vis urat- sa moara Eric Adams, Bruce Dickinson sau Rob Halford

canibalism in romania- inca nu, even the zombie apocalypse is late here (also, de ce stoiu lu' Thor ai cauta asa ceva??)

Pu*a- Moneda nationala din Botswana.

also, de ce am 27 de accesari din Iran? :|

Alte 10 obsesii muzicale

Pentru ca mi-am dat seama ca prima lista a lasat pe afara multe chestii dragi mie, hai sa le punem aici, for good measure.

 Manowar- Each Dawn I Die

De vreo 8-9 ani sau cam asa, Manowar e una din trupele ce se regaseste constant in playlistul meu. Povestea o gasiti pe undeva pe aici. Dintre melodiile lor, nu cred sa fie multe care sa-mi displaca complet, iar a alege doar una pe care, la un moment dat, am ascultat-o pe repeat a fost destul de greu. Am ales totusi Each Dawn I Die pentru atmosfera putin Conan-ish pe care o are. Plus, niste versuri care-mi sunt tare aproape de suflet: I taste the serpent's poison on the lips of the one I love.

Dark Tranquillity- Lethe

Spre rusinea mea, pe DT i-am descoperit FOARTE tarziu, si anume la Artmania 2010, dar stiu ca atunci m-am distrat pe cinste si, aproape un an mai tarziu, anul asta in mai, i-am revazut la Silver Church, unde am urlat si am dat din cap pana la epuizare. Dintre toate piesele suedezilor, Lethe e cea mai importanta pentru mine. I mean, cati dintre noi nu si-au dorit, macar odata, sa uite, sa uite chestia aia care doare, care arde, care iti sapa adanc in suflet? In currents of cobalt you storm through my heart, to sever, to puncture memories that burn. Daca am trai intr-o lume mai normala mi-as numi fetita, daca o sa am una, Lethe.


Type O Negative - Black No. 1

clipul sa-l tot fi vazut cand aveam 11 sau 12 ani si tin minte ca ceva la Peter Steele m-a ingrozit atunci. De fapt, inca ma ingrozeste. Era un barbat masiv, genul care ar putea sa te rupa in doua si nici nu arata ca si cum nu i-ar placea. Are aceeasi privire psihopata ca si Aaron Stainthorpe. ToN imi dau aproape aceeasi stare ca si My Dying Bride. E toamna si Type o Negative pica tocmai bine..

Dream Theater- Wither

Black Clouds and Silver Linings a fost pentru mine albumul anului 2009, fara doar si poate. Cand, pe undeva prin august 2009, treceam printr-o pasa foarte, foarte proasta, melodia asta a stat aproape constant pe repeat. Stiu ca suna stupid si emo sa zici ca te recunosti in niste versuri, dar chiar asa mi s-a intamplat. So I wither, and render myself helpless.. si mai neajutorata ca atunci nu m-am simtit niciodata.


Nox Arcana- Labyrinth of Dreams

melodie mai obsedanta ca asta n-am mai gasit de mult, mult timp. E ca si cum ai deschide o cutiuta muzicala din care, pe langa melodia in sine, iese un basm intreg, intunecat si gotic, in care sfarsiturile fericite sunt doar un mit iar printii si lupii cei rai sunt una si aceeasi persoana.

Sonata Arctica- Deathaura

Sincera sa fiu, aici am ezitat mult intre asta si Shamandalie, pe care-am ascultat-o obsedant prin clasa a 12-a, dar pentru ca am fost destul de emo mai devreme cu DT, am ales aici o melodie care-mi place pentru povestea din versuri, si nu pt ca ma regaseam in ele. Cumva, ceea ce se intampla in Deathaura imi aduce aminte de seria The Spook a lui Joseph Delaney (daca n-ati citit-o, puneti mana, e foarte draguta)

Cargo- Ziua Vrajitoarelor

Se facea ca era Halloween, anul trecut, iar eu eram in Suedia si alaturi de cativa amici, toti nordici, ne jucam de-a "bu-hu-hu pe ma-ta ca m-ai speriat". Si cum se cam facuse 4 dimineata si noi cam eram in padure si nu prea stiam ce sa ascultam, mi-a venit mie ideea asta. Reactia a fost ca melodia asta s-a ascultat pe repeat pana dimineata, cand s-a spart cheful, si unul din suedezi, fermecat, mi-a zis "habar n-am ce zic versurile, dar atmosfera e perfecta". Si, cum zicea cineva pe youtube, si Judas ar fi gelosi pe un intro ca asta. 

Blind Guardian- Sacred Worlds

Pentru cine a jucat Sacred 2, Blind Guardian sunt mai mult decat o trupa. Sunt cei care iti dau taskuri, ba chiar , intr-o misiune, te trezesti cu Hansi pe post de ajutor. Si cum naiba sa nu-ti vina sa termini taskurile vietii cat mai repede cand ca reward primesti asta?

Black Sabbath (Dio)- Heaven and Hell

Pe undeva prin mai 2010, subsemnata asculta in disperare cam tot ce insemna muzica facuta de Ronnie James Dio, ca e Dio, Rainbow sau Sabbath. De pe 16 mai insa, s-au schimbat niste chestiute. Dio s-a dus, si cumva, cu asta, eu n-am mai putut sa-l ascult o perioada mare de timp. Mai putin piesa asta, pe care tin minte ca pana pe undeva prin iulie (acelasi an) o ascultam zilnic.

Amon Amarth- Valkyries Ride

Faptul ca mitologia nordica, cu eroii, zeii si valchiriile ei, ma fascineaza complet nu e niciun secret. De aia am ales facultatea pe care am ales-o, si nu intamplator am username-ul pe care-l am. Mitul valchiriilor e unul din preferatele mele din intregul panteon nordic (mai ales partea cu Brunhilda si Sigurd), iar Amon Amarth canta atat de misto despre toate astea. Abia astept sa-i vad pe 19 noiembrie, goddamn motherfuckers. Waited too goddamn long.

Descalecatul lui Dragos, care n-o avea prea mare.

Azi pe zi faceam lectiile cu una din nepoatele mele. Pe Skype, ca deh, e departe. Si mnoh, m-a rugat maica-sa sa o mai ajut, macar la istorie, care-i place, dar nu s-o-nvete, ci sa i-o povesteasca cineva. Mbooon, zis si facut. Avea aia mica ceva cu formarea statelor romane, mai exact a Moldovei tura asta.

Dupa ce-i explic io ca omu ca de fapt descalecatul nu e actiunea de-a se da jos de pe cal per se, ma apuc sa-i zic despre cum vine un nene pe care-l chema Dragos, vede el p-acolo ce vede, si zice "bre, asta e bucata mea de pamant", infiintandu-si o mini dinastie (varianta oficiala: regele Ungariei il trimite pe voievodul Dragos acolo, daruindu-i zona ca o "marca", pentru serviciile de pana atunci), dar ca apoi apare alt nene, pe numele lui Bogdan (dinastia Musatinilor ring a bell?), si-l invinge, ii ia jucaria si pa. 

"dar stii" zic eu catre aia mica, vajnica ascultatoare "de ce a fost invinsa armata lui Dragos?" (right answer: Musatinii se razvratesc impotriva urmasilor lui Dragos, regele maghiar se spala cu el pe cap si nu-i mai trimite ajutor, bla bla).

La care pustioaica imi arunca macaroana, asa, dulce, pe o voce de copil inocent: "pentru ca o avea mai mica"

Am inlemnit. ce draci laci in copaci poti sa mai zici cand un copil de vreo 8-9 ani ti-o tranteste in halul asta. *pauza de tras sufletul* 

"c..ce avea mai mica?" zic

"cum ce, armata!" 

cred ca am ras cinci minute incontinuu. Pe langa tot penibilul situatiei, n-am putut sa nu observ ironia. Da, asta mica, fara sa stii ai surprins adevarul universal, de care o sa-ti dai seama cand mai cresti. Ala cu ea mai mica pierde mereu. Cu armata, zic.

Chestia cu tipul cel rău

Despre tipul cel rău ne trezim noi, fetele, avertizate încă dinainte să ştim exact ce e ăla un iubit şi cu ce se mănâncă el, şi încă mai credeam că barza aduce copiii iar un pupic pe obraz înseamnă că o să vă iubiţi toată viaţa.

La vremea la care pubertatea nici nu dă semne să se gândească să-ţi facă prima vizită tu, o fetiţă cu volănaşe şi funde-n păr, faci cunoştinţă cu tipul cel rău în persoana lupului, care avea s-o mănânce pe Scufiţa Roşie doar pentru că nu a mers pe calea cea bună şi s-a oprit de vorbă cu străinii.

Nu degeaba aveau basmele, la origine, atâta încărcătură sexuală şi un conţinut prea puţin adecvat celor mici. Nu degeaba spunea Neil Gaiman că basmele sunt poveşti de care s-au săturat adulţii şi pe care le-au pasat, într-o formă îndulcită, copiilor.

Nu degeaba Scufiţa se întâlneşte cu un lup, şi nu, de exemplu, un urs sau oricare alt animal prădător. Lupul emană sexualitate, semnifică latura animalică, de bestie, care zace în bărbaţi (pentru că, la vremea la care basmele fuseseră iniţial scrise, nimeni nu se aştepta ca o femeie să aibă la rândul ei porniri animalice, ci era văzută ca o fiinţă supusă, docilă, al cărui singur rol în actul sexual era de a purta eventualii moştenitori rezultaţi în urma acestuia.)

Şi iată-te, tu, tânără, la 18, poate 23 de ani, trezindu-te avertizată, din toate părţile, în legătură cu versiunea modernă a Lupului cel Rău, bad-boy-ul.

Bad boy-ul are, în general, câteva trăsături caracteristice, aşa cum şi pe echivalentul său animal îl recunoşti după blana cenuşie şi ochii gri, ce luminează în cel mai adânc întuneric al nopţii.

 Ceea ce îl face pe bad boy-ul despre care eşti avertizată şi-n culcare şi-n sculare uşor de reperat este în primul rând atitudinea: e sigur pe el, conştient ca e cea mai sexy chestie care respiră-n camera aia, îşi poartă zâmbetul ca pe un însemn al seducţiei ce-o emană prin fiecare por şi ştie că-n momentul în care zâmbetul ăla, aruncat din colţul gurii, îţi e adresat ţie, îi vei pica în mreje fără nici cea mai mică împotrivire.

Bad boy-ul are uneori unul sau două tatuaje, cu gust alese şi poartă bijuterii fără să dea senzaţia că e conştient de ele, spre deosebire de melteanul cu tona de aur la gât. Atât accesoriile cât şi hainele par pur şi simplu o extensie a trupului slab, dar totuşi musculos, purtate nu atât pentru necesitatea lor practică ci pentru că ele- şi doar ele- i se potrivesc.

Bad boy-ul stă undeva, în colţul barului, cu o ţigară vârâtă în colţul gurii, într-o supremă nepăsare, în timp ce ochii, fără să pară că fixează pe cineva anume, verifică totul şi parcă poţi vedea, în spatele lor, rotiţele puse în mişcare, creând planul pentru seara aceea, şi în acelaşi timp făcând totul să pară la voia întâmplării.

Ce mai una-alta, în scurt timp devii surdă la sfaturile celor din jur şi decizi că, fie ce-o fi, o întâlnire cu tipul cel rău e inevitabilă. Atât de tare te-au prins farmecele lupului cel rău, varianta 2011.

Aşa că, hotărâtă, te duci în sfârşit să-ţi înfrunţi soarta ce ţi-a fost scrisă de săptămâni întregi deja. Nu te plângi, e ce ţi-ai dorit. Pe el îl doreşti. Farmecul tipului cel rău ţi-a învins în sfârşit logica şi puterea de reţinere.

Şi ce te faci atunci când tu, Scufiţă Roşie în pantofi de piele întoarsă şi mirosind a parfum couture, îl întâlneşti pe Lupul cel rău iar acesta, în loc să te sfâşie dintr-o mişcare, îţi oferă cel mai cald, vesel şi sincer zâmbet de care e el în stare? Nu din colţul gurii, ci din inimă. Şi cum reacţionezi când în locul manifestărilor animalice pe care le preconizai, te procopseşti cu o îmbrăţişare caldă, dată cu drag, şi speranţa şoptită timid, fără să îndrăznească să ţi se uite-n ochi, ”poate ne mai vedem..”?

Monarchy/ HITT @ Silver Church

Proaspat intoarsa de-acasa si-n asteptarea minunatului nou an universitar, m-am hotarat sa imi imbunatatesc cultura muzicala cu un nou concert. Ma rog, impropriu spus, pentru ca motivul principal, Monarchy, nu-mi sunt deloc straini (i-am vazut de trei ori in tot atatea luni), insa fiindca orice concert e o experienta, why the hell not.

Inconjurata de o mare de adolescenti fani ai headlinerului HITT, cu prietena de nadejde alaturi (pe care-o mai tarasem si la Artmania la Monarchy- si i-a placut!), m-am distrat cat am putut de mult la concertul romanilor. Si apropo de adolescentii mai sus mentionati, au fost o surpriza destul de placuta, avand in vedere ca s-au manifestat mult mai bine decat hoarda de Rockerus Campingofilus Mitocanus (copyright!) de la Sibiu, cu toate pretentiile lor de rockeri cu patalama si urletele de "fute-o, frate" de cate ori trecea vreo posesoare de ovare prin dreptul lor. Adica pustimea visual-keista, care nu prea stia cu ce se mananca Monarchy, a facut ca toate alea odata ce concertul a inceput. Pentru ca muzica prinde.

Pe tonuri de Imperial March (pentru ca Monarchial March n-avem :( ), cu o energie debordanta si instrumentele sunand mult mai bine ca la Sibiu, Monarchy au facut show. Cu riscul de-a parea subiectiva (da, dom'ne, imi plac!), Monarchy sunt una dintre cele mai bune trupe romanesti ale momentului si cu siguranta printre cele mai profesioniste. In cele 45 de minute alocate (nu gresesc, nu?), cei 5 au aratat (iar!) ca in Romania se poate face metal si fara copii expirate de AC/DC ("buna seara prieteni!"). Mai mult, au incantat o pustime venita sa vada un japonez blond si cam efeminat (avantaj: Monarchy- un solist charismatic, talentat, si care nu arata ca si cum inca nu s-a hotarat daca-i place Barbie sau Action Man) si care a plecat cu ceva nou de ascultat.

Sa nu fiu subiectiva, HITT nu suna rau. Nu sunt fan Visual kei si o recunosc fara probleme, asa ca m-am retras undeva mai in spate, cu o bere alaturi, si am privit spectacolul. Trecand peste miscarile de Mick-Jagger-meets-Michael-Jackson, oglinda in care se zgaia vesel si faptul ca a cam desacrat We Will Rock You, concertul a fost ok  Muzica ascultabila pe fundal, mai mult, si cam atat. Nici nu ma bag mai mult in discutie, pentru ca nu e chiar genul meu si in plus, ar fi pacat sa sterg pe jos cu ceva ok doar fiindca nu e tocmai pe gustul meu. 

All in all, concertul a fost tare fain. Monarchy promit. Iar eu promit sa vad mai multe anime-uri, dar sa nu-mi strig niciodata prietenii "Kiki-sama" (cum era strigata o pustioaica, presupun ca pe numele ei Cristina, de la concert de o alta. Chiar, cum ar suna Eufrosina-sama? sau Polixenia-sama? numa' zic.). Right. off to bed.