Ipocrizie, Satan si-un futalau.

Deja am ajuns sa consider o saptamana pierduta una in care nu ma-ntreaba cineva daca nu-s satanista din cauza muzicii pe care-o ascult. Da, ascult rock, si desi nu-mi plac toti poserii care au impresia ca c-o cruce-ntoarsa si niste pseudo-sange de virgina se face muzica, am momente in care mai ascult si Black Metal. Nu intotdeauna si nu orice, da' uneori chiar imi face bine. (incercati norwegian Black. Nu d-asta tocmai cunoscut. au niste trupe underground, mai viking--oriented, de-ti vine sa-i iei acasa).

Ei, si nu demult, discutand pe tema asta cu cineva, imi arunca respectivu' amic o mutra de-aia gen "I'm disappointed in you/ You broke my heart/ I trusted you/ labalabalaba." Mbon, ce sa zic, ata ete, mon cher, daca tu ai impresia ca pt ca ascult ce ascult nu se mai merita sa fim prieteni, ai dreptate. nu mai meriti.

Ei, da' apoi mi-a picat mie fisa care e de fapt problema. Omu' asta ma evita complet pe tema asta ca, vezi-Doamne I'm the spawn of Satan and all that shit (ca sa ne-ntelegem bine: Nu-s. Nu-s nici macar satanista, stati calmi), iar el e trimisu' lui Doamne-Doamne pentru a-mi salva sufletul pacatos, dar... exista un dar. Si nu cadou. Omu' asta, religiosu' lu' peste, parintele Sfintenius, f*te tot ce prinde. Si cand nu f*te, viseaza ca f*te si o freaca sarguincios (mda, I know people who know people who know).

Hopa. Frana. Stai asa ma vere, tu-mi reprosezi mie ca asa si pe dincolo da' tu babardesti tot ce misca? d-apoi p-aia din Biblie cu "Sa nu fii desfranat" n-o mai stii? Nu zic ca vai Doamne, e pacat sa faci sex samd, da' daca tu te dai pios si-mi urli-n creier ca m-asteapta focurile iadului (Hi Lu!), explica-mi si mie: cu ce esti tu mai bun? cu ce pacatuiesti tu mai putin decat (presupusele) mele greseli? sau cum e acum? Ne alegem ce ne place din Biblie si restu' da-o-ncolo, ca nu ne convine? Suntem crestini part-time?

Pretty much normal, thank you.

Ziceam ca nimic nu ma poate enerva azi. M-am inselat.
Venind de la examen, m-am asezat in metrou (vorba vine, la ce inghesuiala era am avut noroc ca n-a trebuit sa stau pe tavan.

Pe drum, tot schimbam mesaje cu Alex (a.k.a. my one and only boyfriend a.k.a. Peacekeeper), si ascultam muzica. La un moment dat, ma suna tata (se agita mult dupa examene). Am setata ca melodie de ringtone pentru el Warriors of the World United de la Manowar (la cererea clientului, deh). Si ca orice telefon (mai putin fostul meu, in zilele lui de glorie apusa) a sunat. Destul de tare, dar nu cat sa deranjeze pe nimeni. Iar melodia incepe oarecum hard, riffuri si tobe. Numa' bine ca pana am apucat sa scot doua vorbe, am pierdut semnalul (ca deh...). Moment in care tipa de langa mine, o femeie trecuta bine de 60 as zice, incepe sa urle: "Azi numai muzica d-asta draceasca ascultati!!! O sa va manance al' de jos sufletu', nenorocitilor, drogatilor, voi nu sunteti normali?"

Madam, cucoana, fiinta, chestie, vezi-ti d-ale tale, ca noua ne e bine. Nici nu decapitam capre in padure si nu violam fecioare (de unde?) la doispe noaptea pe mormantu' lu bunica-tu. Efectiv e un gen de muzica, in mare majoritate inteligent, care suna bine si care ca stil de viata inseamna mai mult ca orice inteligenta si stil. Si eu ma simt bine asa cum sunt. Pretty much normal, thank you.