Fete, flori si facultati

1 mai e, din vremuri mult apuse (si pe alocuri regretate) zi libera (mda, sarbatoresti munca printr-o zi libera. ihi.). Ca atare, maine nu avem scoala. Si deci acum sunt la caminul parintesc unde mama m-a asteptat cu paine si sare iar tata cu un ipod nou-nout. Glumeam. Mama era inca la serviciu si tata in delegatie. Aham.
Oricum, azi pe la 2 eram in metrou, spre gara. Pe la Stefan cel Mare, se urca, printre altii, si o tipa care-a fost in acelasi liceu cu mine. Just my luck.
"Vaaaaaai, draga, ce mai faci?" *moah-moah* (nu-mi amintesc sa fi scos mai mult de 5 cuvinte in aia patru ani).
Dupa dulcegariile de rigoare, vine intrebarea de baza:
-Si, la ce facultate esti?
-La Limbi Straine, zic.
-Daaaa? *voce dulce-diabet* siiiiii *pauza pentru relocarea neuronului* la ce sectie?
-Suedeza si engleza, zic eu mandra (in spate zeii nordici ma invitau in Valhalla deja).
Stupiditate. Adica stupoare.
-Suedezaaaaaaaaa? *neuronul stimabilei explodeaza de-atata procesare. Suedia, hmm.. pe unde e asta? Africa?*
-Da, raspund, gata sa imi folosesc rucsacul pe post de arma gri.
-Paaaaaaai... de ce? nu ai intrat la altceva sau cum?
Ei, si atunci tot iadu' s-a dezlantuit, sa folosesc o expresie mai cliseu decat moartea si reinvierea in tembelnovele.
Nu, proasto, nu de-aia. Ci pentru ca am muncit de mi-a iesit pe nas in timp ce tu te rupeai prin Caractere, pentru ca ador Suedia de cand aveam 3 ani si am citit Aventurile lui Nils Holgersson prin Suedia, pentru ca tot ce e legat de tara aia ma fascineaza si pentru ca am profesori competenti si datorita carora o sa ajung, sper, cineva. Pentru ca unii oameni au coborat din copac si din alte puncte de vedere decat al placii de par. Asa ca mori in ignoranta, si ramai la facultatea aia la care esti tu (dracu stie care o fi aia). Mori in bezna, desteapto.

Ah, bine ca pana la Gara de Nord erau doar doua statii...

Inocenta napastuita si biletul buclucas

O anumita domnisoara (in acte) cu nume de jargon de politist, mare vedeta (in Romania...), a luat amenda in RATB. de ce, nu am inteles nici sa ma bati, pentru ca in zilele astea in vreo caruta RATB-istica mai esti controlat DOAR daca dai semne clare ca esti rocker, si madam ar fi calcata in picioare daca ar aparea la un concert de gen (imagine mentala: ea, in hainutele ei de firma, aparand la concertul Manowar. auci).

Trecand peste, madmoazela* spunea ca ea nu a stiut ca trebuie compostat. Nici nu ma mir avand in vedere ca acest lucru este SCRIS in autobuze. Adica trebuie citit. In fine, totusi, la o persoana cu atata experienta in domeniu ma asteptam la mai multe veleitati intr-ale gauritului. Oh well...

Mai departe, declara ea, ca nu da banii pe abonament, prefera sa mearga cu taxiul. Fie plateste taxiul ala in natura (taximetristii e barbati, iar la facut abonamente sunt femei, asa ca intelegem) fie bubuie ceva. si nu e ciocanul lui Thor. Adica... pe abonamentul ala dai vreo 25 lei, ca student (ceea ce ea e, aparent). pe taxi tot cam atat dai.. intr-o zi.

Mi se pare mie sau ceva e ilogic aici?
zic si eu...

*da, stiu cum se scrie corect. die.

Una scurta

Zilele trecute stateam acasa. Suna interfonul. Ma duc, apas pe "vorbiti":
-Da?
-Ne deschideti si noua va rugam?
-Cine sunteti?
-Cu niste pliante. De la Penny suntem.


Acum pronuntati ultimele doua cuvinte repede, unul dupa altul :-)

Dar din dar se face....

Saptamana trecuta am fost la cumparaturi. Si cum o fata intr-un magazin de haine egal un protofel gol, am ramas falita la sfarsitul "sesiunii" de sopingareala.

Obosita de-atatea cautari, precum Aragorn in peregrinarile sale, indreptandu-ma spre Gondor, pardon, metrou, m-am oprit la un moment dat cu vaga impresie ca nu mai mancasem de seara trecuta si cu nu tocmai vaga impresie ca mi-e foame. Asa ca mi-am luat o thingie de la un Fornetti. Ala de la coloane de la Romana. 3 lei. ultimii mei bani pe ziua aia. Si apoi mi-am amintit ca o prietena m-a rugat sa ma uit de-o carte in Carturesti.

Inapoi spre sus mentionata librarie (unde si ieri am avut parte de-o caruta de draci, eventual va zic altadata), tocind din nou minunatul asfalt Magherean.

Trecand putin de Notarra, ma opreste o tanara, nu tocmai curata, nu tocmai neminoritara, nu tocmai multe chestii.
"FA, da-mi si mie un ban"
trecand peste adresarea nu tocmai ne-impertinenta, ii spun ca nu mai am niciun ban la mine. Pentru ca, in ciuda aparentei mele prospere, de om cu douaj de plase cu cumparaturi, nu mai aveam. nimic. zilch.

moment in care stimabila imi trage o flegma in mancare si pleaca. Mda.

The shame!

Mi-e rusine. mi-e cumplit de rusine. tocmai mi-am dat seama ca, desi credeam contrariul, eu nu stiu nimic despre personalitatile Romaniei, despre valorile tarii in care m-am nascut si despre ce conteaza cu adevarat aici. Sa va explic.

Iesita fiind cu o parte din gasca la un suc (ma rog, bere, da' mai citeste si tata asa ca sa zicem c-am baut suc de lamaie :-)) ), am surprins o conversatie foarte interesanta intre doi tipi din mai sus numita adunatura de handralai.

"Ma da' pe mine, daca ma-ntrebi, desi n-o prea ajuta intelectu', Magda aia lu' Tolea e buna rau" spune primul cu ochii cat cepele.
"Da' ba, mie-mi zici?" raspunde celalalt luand o gura de bere.

Stop. Mi-e clar ca vorbesc de iubita vreunui amic. dar stai asa, nu asa vorbesti despre iubita unui amic, indiferent de cat de hubba-hubba e. Nu la noi in gasca. Furthermore, ma paleste un gand cumplit: noi n-avem niciun Tolea in gasca. Asa ca, riscand sa fiu pusa la zid, intreb:

"Care Tolea bah? Care Magda?" Priviri stupefiate. Un al treilea amic se-ntoarce catre mine cu o mutra de tatic incercand sa-i explice juniorului de ce 2+2=4.
"Cum, nu stii? tipa aia de la OTV. Aia care-a zis ca barba-su a capacit-o pe Elodia" explicatiile au mai durat vreo juma' de ora, si sper rusinea mea, nu mai tin minte aproape nimic, decat ca toti se extaziau la respectiva, ba vreo doi aveau poze pe mobilu' la purtator, cu care mi-au exemplificat nestiinta mea.

Am ajuns acasa nauca. Cum, eu, eu care ma laud ca imi place istoria si stiu toate personalitatile importante pentru Romania, cum sa nu stiu eu cine e Magda lu' Tolea? Cum am putut eu, in nimicnicia mea, sa-ndrazesc sa nu iau la cunostinta existenta respectivei, ba chiar sa n-o urmaresc cu fervoare zi de zi la OTV, s-o vad cum si-a mai asortat cerceii cu bluza (am inteles ca se pricepe, d'oh) sau cum danseaza pe manele?

Cum sa nu stiu eu cine e aceasta minunata conspirationista, aceasta zeita a lui Diaconescu, acest idol al haifaivstelor ce viseaza la cele 5 minute ale lor de celebritate?

Da, adevarul e ca sunt o javra. O, lume crunta! Oh, nu mai suport rusinea! E prea mult! Cum o sa mai dau eu ochii cu gasca? The shame! The shame! Ma duc sa-mi fac sepukku. Scuze, am vrut sa zic sushi. mi-e foame.

Festival folk (continuare)

ok, de data asta nu o sa fie critica, satira sau ceva de gen... stiu ca ies din topicul blog-ului dar nici ca-mi pasa (si sper sa nu se supere Moranna).
Deci ( da, da, stiu "nu se incepe o fraza cu deci" - irelevant in acest moment as spune) .. deci desi in seara asta am auzit una bucata mare tampenie (la Calatis ... se face o seara speciala cu manele, care (logic!) va fi transmisa in direct de televiziunea nationala) nu pot nega faptul ca m-am simtit exceptional.

Tatiana Stepa a cantat pur si simplu sublim, iar de data asta, inclusiv publicul a preluat stafeta si a inganat - la inceput timid, apoi din ce in ce mai indraznet - versurile din "Povestea copacilor goi", "si totusi vine toamna" si alte melodii ale acestei divine cantarete.

Seicaru.. ei bine este un om genial si un interpret care stie sa-si ridice (la propru!) publicul in picioare. Inca imi mai staruie in minte versuri ("omul, un biet actor, omul, un biet artist..." "..pot aprinde -o lumanare, numai dragostea nu moare") care desi nu erau initial conscute unei parti..destul de largi din public au sfarsit prin a fi fredonate de aproape toti cei prezenti.
S-au auzit si acordurile unei vechi piese a celui supranumit "parintele folk-ului" - Bob Dylan - "Blowing in the wind", melodie care efectiv a facut ca timpul prezent sa nu mai conteze, sa para ca acea clipa va dura atat cat vom dori. Inca fredonez uneori incet ... "raspunsul prieteni e vanare de vant... raspunsu-i vanare de vant.."

In incheiere toti artistii (da, artisti, pentru ca asta sunt - nu exista termen de comparatie cu ce gasesti pe piata muzicala "comerciala" din Romania) au reurcat pe scena, incheind seara intr-un mod exemplar, care, pe mine, m-a facut sa simt ca nu am pierdut nimic, nici o secunda din viata, luand parte la acest festival.

festivalul de folk

Aseara a inceput festivaul de folk si balada "Poarta Sarutului" (editia a VII-a). Bineinteles, hai sa mergem sa vedem ce e pe acolo.. Se anuntasera Maria Gheorghiu, Emeric Imre, Baniciu, deci preconizam o seara buna. Ajung, ma pun pe undeva in al 3-lea rand, si dupa nici 5 minute vin exact in spatele meu 2.. doamne ce toata seara/noaptea au stat sa vorbeasca despre ....SARMALE! Doua randuri mai in spate vreo 4 "emokizi" se dadeau in spectacol falsand intr-un mod absurd nu stiu care melodie de la faimoasa trupa "Tokio Motel".

Ma rog, trecand peste, incepe "spectacolul" (cu vreo 40 de minute intarziere) . Bineinteles ca sonorizarea.. proasta! (ca de obicei). Prima parte e bineinteles concursul de folk, unde vin oameni mai mult sau mai putin interesati de folk si mai putin sau mai mult interesati de "faima" - exact in aceasta ordine - (da, da, aici apare iar cliseul celor 15 minute de succes cam cat dureaza reprezentatia de pe scena). Am auzit folk traditional, "satira" despre porci care zboara, melodii peste melodii pe versuri de Eminescu ( de ce mai nimeni nu e in stare sa-si scrie propriile versuri, si totusi se autointituleaza artist?), voci care duc 2 octave sau 3.. (poate doar in zbieraturi, of course).

Una peste alta, concursul n-a prezentat nimic impresionat. Nu acelasi lucru il pot spune despre recitaluri. Maria Gheorghiu are o voce divina; e una dintre putinele soliste de folk (alaturi de Tatiana Stepa desigur) care m-a facut vreodata sa mi se faca pielea de gaina (la propriu). Emeric and Friends au facut un show foarte bun - dupa ce au rezolvat problemele legate de chitari (sau era ghitari? da, da, am citit aberatia asta pe undeva) si sonorizare ca nah, nimic nu poate fi perfect, can it? -

Ei bine, cam atat despre prima zi a festivalului. Nu am prea multe de spus, nu sunt intr-o stare in care sa-mi permita sa scriu frumos.. academic sau cum vreti voi.. de fapt, tot ce e scris mai sus e un oarecare rezultat al plictiselii si amintirii.

D'ale CFR-ului

Miercuri noaptea mi-am returnat mirificul hoit de la Bucuresti. Si inca bolesc pe tema asta?
De ce? pentru ca CFR-ul o cam suge. Cam tare. Trenurile alea sunt mai batrane ca strabunica-mea, si asta e ceva. Asa ca bineinteles ca geamurile se inchid din parti. Si usile la fel.
Trage-i nenicule curent 5 ore in mijlocu noptii... Inca ma dor urechile, gatul, capul, si ar mai fi cateva chestii nu tocmai demne de mentionat aici. In fine.

Trecand peste nesimtirea CFRista, ajungem la cea "calatorista". Care e si ea. Multa. Cand am
intrat in vagon, pe cele doua (jeguri de) banchete, un nene si o tanti, intinsi ca la ma-sa pe tarla. fiecare p-o bancheta, deja adormiti pe jumate desi abia se urcasera (trenu din Bucuresti pleca). Bineinteles ca nu le-a convenit indrazneala noastra nesimtita de a ne revendica locurile pe care le platisem. Chiar asa, cum de-am indraznit?

Bagajele, ca stapanii. aveau stimabilii bagajele intinse pe ambele suporturi. Cu chiu cu vai am reusit sa ne-nghesuim si noi gentile. Doua, mici. Da' stai, ca n-am terminat. Mai urca inca un cuplu. Dupa tevatura cu bagajele, se pune tanti jos. Si nu-i convenea NIMIC. A comentat o ora incontinuu.

Intre timp s-a mai urcat un tip, rocker. Venea de la concertu' Metallica pe care eu l-am ratat la mustata. Si bineinteles, curioasa am inceput sa-l intreb ce si cum. Acu' baba nu mai avea de comentat. In schimb vroia sa doarma. Mdea. Am iesit pe coridor sa vorbim. Cand ne-am intors, stimabila isi intinsese picioarele pe scaunul meu. Incaltata. Asa ca pur si simplu m-am asezat pe picioarele ei. Iar scandal, of course.

Mai tarziu am inceput sa-mi dau mesaje cu Shadowalive. Aveam tel pe silentios asa ca nu facea zgomot. dar pe ea, frate, o deranja ca tastam. SE AUZEA!! In ritmu asta cred ca in curand avea sa auda si copiii africani murind de foame.

Asa ca, da, CFR suge. Si nu-mi spuneti sa merg cu masina. pentru ca nu suport.

De mortui nihil nisi bene...

... se spune dupa trecerea dupa colt a unei persoane.
Si pana la un punct sunt de acord (punctul asta nu-l include, de exemplu pe Hitler). dar unii par s-o ia PREA in serios. Ma refer la aia (sau mai ales alea) care bocesc pe la-nmormantari de sare camasa de pe ele desi prea multe-n comun cu mortul n-au. Mi se pare un obicei stupid si dezgustator. cei care il plang sa-l planga cu adevarat. asta da deja-n meserie.

Mi-am adus aminte de toate astea citind un articol de-al lui VisUrat, ceva legat de Jeleasca.
Acum vreo 3 ani eram la inmormantarea unchiului lu maica-mea. Ca la tara, s-a strans tot satul, care mai de care sa-l planga si mai ales sa "serveasca" pomana, ca, na, e mancare moca, ce dracu.

Si era acolo o tanti (stereotip: basma, enspe mii de pulovere, certata cu apa) care-l plangea de ziceai ca are 5 copii cu el si l-a iubit dintotdeauna. Ce mai, jale mare
"Gheorghe! Gheorgheeeee! Gheorgheeeeeeeeeeeeeeeeeeee!" mai putin si zici ca se arunca in groapa dupa el. "Gheorgheeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!"
La care ma duc linistita, o bat pe umar si ii spun tacticos: "Stiti, il chema Vasile." Pentru ca asa il chema....

Sunt si-astia tot bani, nu?

Va ziceam ca tanti vanzatoarea a recidivat. adica mi-a dat rest 5,5 lei in monede de 0,5 lei. cu mentiunea ca "tot bani sunt si astia, nu?" stiam ca are rest si de hartie, si c-a facut-o doar sa ma enerveze.
Asa ca stai tu tanti ca ti-o coc eu. Noroc ca am o prietena care lucreaza la banca.
Azi dimineata, minunata era de tura la magazin. intru eu, toata numai un zambet, cu o geanta relativ mare dupa mine. Mici cumparaturi. Vreo 2, 55 lei in total.
I-am platit... In monede de 1 ban. Pentru ca si astia sunt tot bani, nu? Pacat ca nu i-am putut face poze lu tanti. A facut o fataaaaaaaaaaaaaaaa..... de milioane.
Iar eu am febra musculara de la atatea monede carate. Just Kidding. Dang, iar mi-au dat cornitele... ma duc sa le-ascund.