Noh, dracusoru' n-a mai scris de mult, din varii motive, unul fiind ca m-am cam tirat "pe dincolo" adica prin Suedia momentan.
Suedia care mie, una, imi place de mor. Ma rog, n-am vazut-o pe toata, da' tin sa spun ca acolo unde sunt eu (undeva la nordvest de Stockholm, un campus universitar in afara orasului Sala) e tare fain. Ma rog, cu o singura exceptie (pana acum). Sa v-o zic si voua.
Ieri seara, o usa nemernica s-a gasit sa se inchida tocmai cand dracusoru' isi tinea degetul pe tocul ei. Asa ca momentan am una bucata deget mare de la mana stanga umflat si bandajat, yay.
mnoh, cu degetu cat usa ii mai greu sa te descurci normal asa ca azi dimineata m-am cam chinuit sa desfac una bucata cutie cu iaurt. si vine o domnisoara pipita la mine (traducere proprie): "oh, sa te ajut sa-l deschizi. Probabil in Romania nu aveti asa ceva si de-aia nu stii sa-l deschizi." Pentru un moment mi-a venit sa sterg putin cu ea pe jos. Apoi mi-am amintit ca-s curate podelele si mi-a venit o idee mai buna. "Nu" i-am zis "doar ca la noi se deschid pe baza de amprenta digitala." Partea funny? nici acu' nu s-a prins ca faceam misto de ea.
Apropo, cu asta-mi deschid "Jurnalul de Suedia" in care o sa mai si scriu uneori. Sper.
Soarele lumina molcom intinderea desertului Afgan, pasarelele ciripeau de foame iar din cand in cand cate un soricel alerga voios printre dune. Plini de serenitate, americanii si afganii isi zburau reciproc creierii intr-un gest de contopire cu universul dar si cu nisipul de pe jos si cu cativa caini prea infometati ca sa se mai uite de ce natie era pranzu'.
O baza aproape izolata trona in mijlocul pustiului, inconjurata de un gard de sarma gimpata si continand o cladire darapanata. Pe undeva pe jos puteau fi vazute cateva drapele cazute de pe sus la ultima furtuna de nisip. In cateva puncte de control stateau cativa soldati. Jos, altii asteptau in spatele unor baricade.
Deodata un taliban ce pandea intre dunele din fata bazei striga intr-o engleza stricata: "Fuck you amerikanski! Go to Romania!" Americanul din turnul de control se uita mirat, scoate o harta si o consulta, timp in care talibanul ii imprastie creierii, apoi se retrage dupa duna razand.
Ceilalti americani se uita uimiti, nestiind nici unde e Romania si nici macar sa o asocieze cu expresia "Du-te la dracu!"
Situatia asta, tinea de cateva zile, un mic palc al armatelor aliate asediat de talibani mereu si mereu, plus batjocoriti cu poanta cu "Go to Romania!" care ii costase cate un om in fiecare zi, fiindca niciunul nu se abtinuse sa nu scoata harta in cauza.
Pe timp de vant, de furtuna si caldura, cele doua armate se luptau si se luptau, asta atunci cand combatantii nu dormeau ca porcii in asediu. Faza cu luptatul pe timp de furtuna era relativa... in desert ploua rar, dar cand ploua, ploua destul de mult. Asta era cosmarul americanilor, pentru ca de fiecare data o nenorocita de picatura de apa se prelingea in jos pe teava vreunui M4, afectand ireversibil sistemul de tragere, desi pe arme statea scris mandru: "Made in USA" alaturi de o lista de aliaje fantasmagorice din care erau fabricate componentele. Urmasii lui Patton nu intelesesera nici acum de ce armele rusnacilor, Kalasnicoavele ajunse peste tot in lume, trageau de sub apa iar ale lor sucombau si in contact cu o flegma.
Deodata talibanii incepura un tir sustinut asupra fortelor aliate. Din baza americana se auzi un strigat pitoresc: "Haoloooo! Nu trage ca ham copii acasaa sa moor!" Apoi un altul: "Taci bai dracu din gura ca aia nu se joaca." Autorul primului strigat purta un maieu de camuflaj, un lant gros de aur la gat, care il scapase de multe gloante, si o pereche de pantaloni militari asortati cu adidasi Nike cumparati din Europa Shoping Center. Ca arma avea o sabie si pe aproape un topor. Nici el nu stia de ce descreieratii aia trageau cu arme. Al doilea interlocutor purta mandru un tricou pe care scria "A matter of life and death", o pereche de pantaloni militari si niste bocanci imensi. In mana tinea un Kalasnikov iar pe piept avea doua cartusiere in "x". In urechea dreapta avea o casca din care se auzea duios un ritm de heavy metal.
Zambind la soldatul atipic cu adidasi Nike spuse: "Sa vedem cum te ajuta Gutza aici, parlitule." Dupa aceste cuvinte de-a dreptul rautacioase, individul se ridica si trase o salva de Kalasnikov. Se auzi un zgomot surd, si o pata pe nisip marca un taliban cu creierii zburati. Tipul cu lant de aur, pe care il vom numi de acum "Soldatul Atipic" spuse: "Bai frate ce pierdere... pai cata fier era in alea... cata valora astea pa piata neagra. Astia cu fesuri e nebuni sa iroseasca atatia euroi pa noi."
Celalalt, pe care il vom numi "Soldatul Iron Maiden" spuse: "Taci bai dracu'. Razboiul inseamna glorie, inseamna ca poti sa-ti aperi tara, asta daca nu stai itr-a noastra. Da sa dea dracu' daca rahatu asta de aici are vreo glorie in el. Gloantele nu zoboara pe langa tine ca in versurile din piese, nu te duci nici sa ataci, nici sa aperi ceva, doar stai la soare si puti a hoit. Gloantele astora nu suiera decat prin ficatii tai. Plus ca boii astia musca mereu la faza cu Romania."
"Soldatul Iron Maiden" se lasa dupa baricada si trase o gura zdravana de bere, apoi arunca cutia in capatana "Soldatului atipic". "Tu de ce ai venit ma la razboi?" Celalalt raspunde cu o voce stinsa de caldura: "Pai cica dau astia dolari in fiecare saptamana manca-tzi-ash. Da cine sa stie ce dracu trebuia sa facem aici. Io stiam ca trebuie sa ma alerg cu niste nebuni cu fes pe cap care impusca sau explodeaza unde nici cu gandu nu gandesti? Trai-mi-ar familia, ce viata." "Soldatul atipic" incepu sa fredoneze o manea, gandidnu'se la cum a crescut el in Bucalele pitoresc si cum din orasul linistit si din Dorobantiul pitoresc a ajuns in mizeria asta.
Un picior scurt dar bine plasat in coaste ii intrerupse trilul gingas. "Taci!"
Sunetul stins dar in acelasi timp rapid de heavy metal persista peste desertul intins...
... Asa trecura multe zile, in care soldatii americani isi pierudra in final creierii, talibanii fie spunandu-le poanta cu Romania, fie ademenindu-i cu reviste porno, plasme care rulau "Sex in the City" sau DVD'uri cu Twilight la doi parai bucata, si blue ray pe deasupra...
Moartea celor doi era aparent inevitabila. "Soldatul Iron Maiden" grai pe un ton folosofic, cu vorbe nefilosofice: "Cocalare! Vin de asculta si tu nitel, sa nu zici c-ai murit prost." "Soldatul atipic se uita la el speriat si intreaba: "Ba, da sigur n-ajung la al necuratu daca ascult? sigur sigur?" Celalalt raspunde: "La ce coeficient de inteligenta ai, nici macar ala nu s-ar interesa de soarta ta." "Atipicul" se apropie incet si pune una din casti la ureche, se uita in jur terifiat apoi se relaxeaza. Un alt picior bine plasat ii opreste zvacnirile instinctive ale coapselor si posteriorului. "Pe asta se da din ce ai tu pe post de greutate in plus, adica din cap." Celalalt arunca cu parere de rau o alta cutie goala de bere. Mai ramanea una sigura.
"Atipicul" asculta muzica din care nu intelegea mare lucru si se uita speriat imprejur. Usor de tot talibanii avansau taras spre gardul bazei. Curand erau chiar in spatele baricadei celor doi, si usor incepura sa se ridice, gata sa traga.
De odata insa, ceva ce semana cu o gogoasa gaurita la mijloc, de culoare albastra, aparu pe cer. Din ea iesi un avion demodat, din al doilea razboi mondial. Acesta incepu sa coboare in picaj spre teatrul bataliei, iar inainte sa ajunga jos dadu drumul unui obiect negru cilindric...
Desertul se transforma intr-o vapaie imensa iar orasele invecinate vazura cea mai frumoasa ciuperca de foc. Din cer se auzi un strigat stins intr-o japoneza amestecata cu engleza: "Drum bun nenorocitilor, Pearl Harbor e al nostru!"
P.S.:Acesta este un pamflet si trebuie luat ca atare. Orice asemanare cu aspecte reale ale vietii este pur fictiva... oare?
Neil Gaiman’s books - the incredibly hot rocker I’ve been returning to every 3 months for a couple of steamy nights.
Stephen King’s “Dark Tower” series- the hottie I have started fucking lately and try not to fall in love with.
Stephen King’s horror books- the hottie with a gory twist.
J.K Rowling’s “Harry Potter” series- the guy sex used to be amazing to have with, but kinda disappointed me lately.
Marion Zimmer Bradley’ s “The Mists of Avalon”- the hot medievalist lady professor I’ve recently been obsessing with.
Cormac McCarthy’s “The Road”- the elderly gentleman I admire and respect because of the tough life he’s had.
Angela Carter’s “The Bloody Chamber”- the hot folklore lady professor I’ve been obsessing with for quite some time.
Anne Rice’s “The Vampire Chronicles”- the guy I loved in high-school and thought I’d spend my lifetime with.
Anne Rice’s “The New Vampire Chronicles”- the guy I loved in high-school, broke up with, saw again after some years and fucked out of pity.
George R.R. Martin’s “A Song of Fire and Ice”series- the guy who likes me and thinks he could replace the love of my life.
Stephenie Meyer’s “Twilight” series – the stupid guy I’ve been making fun of (but who is terribly successful with teenagers).
Nicholas Sparks’ books (pick any, they’re completely the same) – the guy who’s pretending to be sensitive to seduce stupid girls.
Dostoievsky’s books- the extremely smart guy I’ll never be able to have but will always love and admire.
Christopher Priest’s “The Prestige”- the steampunkish geek guy I had a big crush on.
Astrid Lindgren’s “Brothers Lionheart”- my playground love (who is now one of the friends I turn to when I need a smile).
Bram Stoker’s “Dracula” - my high-school boyfriend’s dad (whom I found incredibly hot).
Andrew Davidson’s “The Gargoyle” – The guy I had heard a lot of good things about, thought they were bullshit, but had the most pleasant surprise of my life when actually meeting him.
Richard Russo’s “Empire Falls”- the guy I made love to once, had the time of my life, but never did it again for fear of not being disappointed.
Phillip. K. Dick’s books – the junkie with a very interesting and cynical view on life I enjoy talking to.
Chuck Palahniuk’s “Fight Club”- the muscle-man that has a lot more to him than reaches the eye.
Ursula K. LeGuin’s “The Left Hand of Darkness”-the bisexual guy who is very nice to talk to and pleasant to go out with every now and then.
Umberto Eco’s “The Name of the Rose” – the guy whose charm I could not understand as a teenager but whom I adore now.
Salman Rushide’s “The Satanic Verses” – the guy you either love or hate. I love him with all my heart.
Hunter S. Thompson’s “Fear and Loathing in Las Vegas”- the junkie who pisses off the hell out of me (and whom for some weird reason everybody likes).
Frank Herbert’s “Dune”- the guy whom I once adored and still is very dear to me.
Margaret Mitchell’s “Gone with the Wind”- the perfect gentleman.
Dracusoru aici de fata a avut o saptamana foarte proasta, inceputa cu o veste cumplita (si anume ca Dio nu mai e), continuata cu o cearta cu un om pentru care pana mai ieri mi-as fi dat si sufletul, si dominata per total de o raceala scarboasa de tot.
Astazi insa, ziua dracusorului s-a hotarat sa contrasteze cu celelalte, si sa fie una frumoasa. da' frumoasa rau de tot. A inceput bine datorita vizitei unei prietene, cu care am stat la taclale si am barfit pana ni s-au lungit urechile. Apoi a urmat pisoiul alb dintre masini. Apoi magazinul unde am gasit jeleuri precum cele din copilarie (si sper ca nu datau de atunci..), cu doamna vanzatoare care era foarte draguta. Am descoperit una dintre cele mai frumoase zone ale Bucurestiului. M-am distrat la air hockey (desi am luat bataie pe cinste). A fost tipul cu tricou cu Manowar care mi-a zambit, gave me horns (adica asta\m/, perversilor!) si mi-a strigat Hail! (si eu si omu' cu care eram aveam tricouri cu Manowar).Apoi, soarele care a lucit toata ziua. Apoi, pustiul de la supermarket, care se uita cu o ochi mari la mine (i-am scos limba si a facut la fel). A urmat golden retriever-ul care m-a lins voios pe nas.
Dar, mai ales, dupa toate, e omul care, la fel ca in majoritatea zilelor, mi-a inveselit-o si pe asta. E omul langa care invat, zi de zi, sa traiesc. E cel mai bun prieten al meu si cel mai drag totodata. Azi te iubesc, lume!
Si nici Bucurestiul nu pare sa fie mai departe. Pe langa sutele de mii de dubiosenii umane din Capitala, simplul fapt de a merge, in unele zone, necesita cel putin un tanc, sau, preferabil, un avion (asta cand n-ai vulcan tusitor). De ce? Pai, mai nou, in Bucuresti au aparut cratere. Precum cel de mai jos:
Care crater sta ca la el acasa pe o strada bucuresteana. Si sa nu credeti ca e cine stie ce strada printre blocuri, eventual prin Popesti-Leordeni. Nu, fratilor, craterul de mai sus e detinut cu mandrie de vajnicul Bulevard Magheru.
Miercuri craterul domnea acolo. Joi, se mai cascase putin. Vineri, si mai tare, dar macar pusesera un semn de avertizare. De reparat mai greu ca doar e criza, punem ceasuri de zeci de mii de euro. Cine are nevoie sa astupe niste amarate de gropi? Sunt curioasa cat o sa mai ramana acolo.
Si totusi, daca e o gaura neagera provocata de LHC....?
Titlul presupun ca va suna interesant pentru pasionatii de SF. Pe scurt, treaba sta cam asa: un japonez s-a casatorit cu iubita lui. Pana aici nimic ciudat, japonezele is chiar bune si aparent barbatii de pe la ei nu sunt gay (desi unii sunt, vezi Tokio Bordel). Asa, detaliile sunt ciudate, si anume ca iubita japonezului eu un personaj dintr-un joc ce simuleaza intalniri virtuale, aka iubita lui e un program, cu cod, algoritmi si toate chestiile aferente. Sa spui ca omu' iubeste matematica ar fi nitel exagerat...
Oricum, specimenul in cauza a declarat ca se simte foarte bine cu iubita lui si ca desigur constientizeaza ca ea nu e reala. Dar la ce folos daca a zis ca momentan nu-si doreste alta relatie.
So, AI love is creepy, si tipa nici macar nu-i un AI calumea, cu avatar and all that. Deci exista si chestii mai rele decat relatiile la distanta prin metode de corespondenta...
Povestea are romantismul ei totusi, prima chestie: suna a sf, a doua... machines will take over the world, someday si probabil incepand de acolo. Tipu' are nevoie de ajutor din pacate daca a reusit sa se refugieze in asa ceva. Preotul care cica ar fi facut respectivul legamant probabil ca era la fel de nebun ca si proaspatul casatorit sau probabil avea si el vreo idila cu vreo masinarie de prin casa.
So,concluzie,play the game, don't fuck it.
P.S.: Pt. cine se pricepe la tehnica, vreau si eu un android sexos pe comanda. Detaliile privind programarea le discutam mai incolo dar sigur vor include stergerea fisierelor cu fite, a programului ce controleaza dorinta de a merge in Bamboo sau de a locui in Dorobanti plus utilitarul ce introduce rulatul de manele fara numar, asta daca androidul e fabricat in serie in Romania. De asemenea nu trebuie sa urle sau sa ceara bani si informatii. In rest o las la latitudinea programatorului.
Cica iar am inspiratie si poluez pagini albe, bine macar ca sunt virtuale si am salvat un copac. A murit o padure investita in hartie igienica deoarece tara asta are nevoie de multa avand in vedere vremurile de cacat plus activitatea de a-l manca sistematic.
In prima zi de paste am stat pe acasa si am facut cam tot ce face omu normal si anume ia lumina, cica e prieten cu toata lumea si mananca si bea ca porcu. In timpu asta am avut timp sa observ natiunea romana live la tv (da, posturile straine se inlocuiesc cu multe antene, 1,2,3... 100 si multe posturi "prigonite" gen Realitatea TV sau cacat Taraf tigan TV.
In principiu lucrurile is cam la fel... stirile sunt la fel facute de niste jurnalisti inapti care au facut jurnalismu' la fara frecventa, poti vedea betivi din Iasi si impuscati din alte orase. Apoi cateva babe si moderatori care se vaita ca o duc rau, denotand lipsa de coaie a acestui popor pe care o sustin si o voi sustine mereu.
Pe langa asta lumea mai nou se duce de Paste in club si da din buci pe house. N-am inteles niciodata alegerea respectiva si anume de ce te-ai duce sa-ti crapi capu pe house intr-o incinta inchisa si plina de fum, uitandu-te la niste bagaboante ieftine care se zbantuie imbracate in iepuri... Aw well... poate is eu mai ciudat sau poate activitatea respectiva chiar e de tot cacatu'. Inclin spre a doua parte.
Azi l-am vazut din nout pe Gutza manelist, si nu n-am facut un articol special cu asta pentru ca cimpanzeu' n-are nevoie de publicitate. Doar exista PRO TV'u' sa i-o faca... cu Maruta care are si el in familie o sumedenie de specimene similare cu Gutza, vezi Andra aka idioata de nevasta-sa.
Tin sa mentionez un citat dintr-o sceneta de-a carcotasilor: "Romania e tara in care totul se tiganizeaza." O fi avut si Huidu o revelatie, sau Gainusa ca parca el baga textele.
Ca aia pe care am gasit-o azi la o taraba si in fata careia m-am crapat de ras. Cartea avea ca subiect influenta muzicii in vindecari sau ceva apropiat, una din cartile de "ezoterism" la duzina expuse prin minunatul Bucuresti si care ar fi cumparate numai de cineva cu destula incultura cat sa creada ca sunt mai intelepti daca citesc asa ceva.
Desigur, ce era incadrat la muzica iadului, satanica and all the kind of shit? Logic, metale rock and whatever else. (Sigur Elvis cu Love me Tender era al mai mare satanist si i-a corupt si p-aia de i-au urmat in rock respectiv metale.) Dar totusi unde era radacina raului din muzica? In jazz! Caci de acolo se trage rockul... din jazz si blues. (Daca nu e corect astept corectari multiple dar asa era in carte).
Deci jazz + rock and roll + rock + metal = muzica din iad. A si sa nu uitam, citat: "tobele africane folosite in ceremenii magice" care sunt comparate cu rockul in orice carticica de doi lei de genu asta. Pe langa asta daca respectivii au ascultat ritmuri africane si ceva rock vor vedea ca nu prea merge sa compari asa ceva. Intr-adevar ritmurile africane sunt interesante si poate hipnotice dar depinde... unii oameni nu pot fi hipnotizati. Depinde si cat de usor influentati se lasa unii.
Apoi urmatorul argument ce priveste faptul ca rockul ofileste plantele, aka experiment stiintific.
1. Plantele mele nu s-au ofilit... de la mine urla metale din boxe da vad ca nu le deranjeaza. In secret cred ca de fapt ele dau din cap. Concluzie? They are the plants from Hell!
2. Oare aia care puneau difuzoru' langa plante au auzit vreodata ce naiba inseamna un camp magnetic in jurul unei boxe care functioneaza? Fiecare aparat, bucatica de tehnica din lumea asta emite unde radio... Din cate stiu eu plantele si undele radio nu prea se pupa, mai ales cand duci experimentu la extrem si le expui continuu la asa ceva. Pe langa asta la o muzica mai lenta boxa nu functioneaza la capacitate maxima si e posibil ca plantutele respective sa reziste ceva mai mult. Despre faptul ca plantele se vor intoarce spre muzica mai lenta? Asta e o chestie impotriva naturii. De ce s-ar intoarce spre un dispozitiv electric? Eu stiam ca pentru fotosinteza e nevoie de lumina + CO2 si altele. Nu cred ca boxa da lumina si CO2 la reduceri.
3. For fun: Matza mea asculta metale. Asa si? Asta insemna ca pana acum trebuia sa fie praf, dar nu e. E f simpatica si nu a devenit o matza psihopata care ma cauta cu cutitu prin casa sa-mi fure mancarea din frigider.
Apoi despre faza cu "Muzica rock deschide cai pe care intra in corp entitati malefice care duc la consumul de droguri si alcool." Asta este tot din carte? Eu zic ca nu e nicio energie malefica pe aici. Un pusti tampit care asculta o melodie se apuca de baut deoarece crede ca nu va trece vreodata peste problemele lui de adolescent. Sinucisu si bautu depinde de psihicu fiecaruia. Daca esti dezaxat te impusti sau impusti pe altii... daca esti alcoolic te apuci si bei pana crapi. Totu' tine de alegere nu de muzica.
Chestiile "malefice" din metal se datoreaza unor trupe care vor sa aiba imagine si bani sau unor solisti sariti de pe fix, una din doua. De obicei aia sariti de pe fix au un sfarsit tragic si mediatizat. Cei sanatosi raman in istoria muzicii, cunoscuta sau nu...
Inceteaza sa zici copiilor ce sa faca! Lasa-i nabii sa aleaga ce vor! Mergi la ei cu o lista cu toate facultatile si sectiile ce exista, las-o in fata lor si obliga-i sa intinda degetul si sa aleaga ei. Obisuieste-te sa nu mai speri sa iti indeplinesti propriile visuri prin viata lor. Pune-ti copilul sa aleaga, si nu o sa reproseze apoi ca face ce nu-i place, si nici nu o sa stea nopti la rand sa se gandeasca cum sa-ti spuna mai frumos ca vrea sa reunte.
Renunta odata la egoismul tau stupid de a avea copilul perfect de pus in dictionar la sintagma "fiul/fiica ideal/a". Nu faci decat sa-i distrugi viata si sa-l faci sa isi piarda increderea in orice vis avut vreodata.
