De ceva timp trebuie sa iau niste pastile (nu, nu-s pe moarte, nu scapati de drac asa de usor) si fiindca nu-mi place sa ma car cu ditai cutia dupa mine am zis zilele astea sa-mi iau o cutiuta pt medicamente. Intru intr-un magazin de pe langa mine, unde stiam ca vazusem asa ceva, sperand ca inca mai au.
Si mai aveau. Fix una. Cu Elvis pe capac. Oricat de Rege o fi nenea, parca nu imi venea sa iau o cutie cu el itindu-se gales cu ochi umezi de miel asa ca fac stanga-mprejur si o intreb pe vanzatoare (foarte interesata de clienti de altfel- isi pilea unghiile in sictir):
"Nu va suparati, alte cutiute de medicamente mai aveti?"
"Pilholdăre" imi zice ea privindu-ma de sus. Injurand printre dinti propria-mi nestiinta in legatura cu cutiu... pardon pillholderele, zambesc inocent si zic.
"Do you have any other pillholders?"
*moment publicitar*
"ăăăă.." *privire vanzatoreasca tampa* "ăăă... aaaa" *moment de iluminare* " ala e singuru'"
Intre timp ochisem si niste scrumiere d-alea portabile, identice cu pillholderele pu*ii, doar necompartimentate pe mijloc in trei. Si fara poze cu Elvis. Iau una, o pun pe tejghea
"Nu merge aia, aia e scrumiera"
Zambesc ranjit "Ashtray". Iar ma confrunt cu o privire de parameci confuz.
"Da' sa stiti ca nu merge. E scrumiera".
Las banii pe tejghea si plec. Scrumiera mea duce de ieri pastile, fara nicio rusine. Pardon, ashtray-ul. Travestit in pillholder.
*Stiu ca Manowar n-are nicio legatura cu ce am scris pana acu, doar ca-n cap imi rasuna aia cu "Kill! Kill! Kill!". Hihi.
