ok, de data asta nu o sa fie critica, satira sau ceva de gen... stiu ca ies din topicul blog-ului dar nici ca-mi pasa (si sper sa nu se supere Moranna).
Deci ( da, da, stiu "nu se incepe o fraza cu deci" - irelevant in acest moment as spune) .. deci desi in seara asta am auzit una bucata mare tampenie (la Calatis ... se face o seara speciala cu manele, care (logic!) va fi transmisa in direct de televiziunea nationala) nu pot nega faptul ca m-am simtit exceptional.
Tatiana Stepa a cantat pur si simplu sublim, iar de data asta, inclusiv publicul a preluat stafeta si a inganat - la inceput timid, apoi din ce in ce mai indraznet - versurile din "Povestea copacilor goi", "si totusi vine toamna" si alte melodii ale acestei divine cantarete.
Seicaru.. ei bine este un om genial si un interpret care stie sa-si ridice (la propru!) publicul in picioare. Inca imi mai staruie in minte versuri ("omul, un biet actor, omul, un biet artist..." "..pot aprinde -o lumanare, numai dragostea nu moare") care desi nu erau initial conscute unei parti..destul de largi din public au sfarsit prin a fi fredonate de aproape toti cei prezenti.
S-au auzit si acordurile unei vechi piese a celui supranumit "parintele folk-ului" - Bob Dylan - "Blowing in the wind", melodie care efectiv a facut ca timpul prezent sa nu mai conteze, sa para ca acea clipa va dura atat cat vom dori. Inca fredonez uneori incet ... "raspunsul prieteni e vanare de vant... raspunsu-i vanare de vant.."
In incheiere toti artistii (da, artisti, pentru ca asta sunt - nu exista termen de comparatie cu ce gasesti pe piata muzicala "comerciala" din Romania) au reurcat pe scena, incheind seara intr-un mod exemplar, care, pe mine, m-a facut sa simt ca nu am pierdut nimic, nici o secunda din viata, luand parte la acest festival.
Deci ( da, da, stiu "nu se incepe o fraza cu deci" - irelevant in acest moment as spune) .. deci desi in seara asta am auzit una bucata mare tampenie (la Calatis ... se face o seara speciala cu manele, care (logic!) va fi transmisa in direct de televiziunea nationala) nu pot nega faptul ca m-am simtit exceptional.
Tatiana Stepa a cantat pur si simplu sublim, iar de data asta, inclusiv publicul a preluat stafeta si a inganat - la inceput timid, apoi din ce in ce mai indraznet - versurile din "Povestea copacilor goi", "si totusi vine toamna" si alte melodii ale acestei divine cantarete.
Seicaru.. ei bine este un om genial si un interpret care stie sa-si ridice (la propru!) publicul in picioare. Inca imi mai staruie in minte versuri ("omul, un biet actor, omul, un biet artist..." "..pot aprinde -o lumanare, numai dragostea nu moare") care desi nu erau initial conscute unei parti..destul de largi din public au sfarsit prin a fi fredonate de aproape toti cei prezenti.
S-au auzit si acordurile unei vechi piese a celui supranumit "parintele folk-ului" - Bob Dylan - "Blowing in the wind", melodie care efectiv a facut ca timpul prezent sa nu mai conteze, sa para ca acea clipa va dura atat cat vom dori. Inca fredonez uneori incet ... "raspunsul prieteni e vanare de vant... raspunsu-i vanare de vant.."
In incheiere toti artistii (da, artisti, pentru ca asta sunt - nu exista termen de comparatie cu ce gasesti pe piata muzicala "comerciala" din Romania) au reurcat pe scena, incheind seara intr-un mod exemplar, care, pe mine, m-a facut sa simt ca nu am pierdut nimic, nici o secunda din viata, luand parte la acest festival.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu