Tarziu

E aproape 3 noaptea, si inca mai sper c-o sa-si faca efectul Nurofenul ala. Am o zi proasta. De fapt, asa e de multe zile.

Urasc orasul asta si incapacitatea alor mei de a intelege ca ma chinuie tinandu-ma aici. Mi-e groaza si de Bucuresti totusi, de oamenii de acolo si de atmosfera sufocanta ce-l domina.

Sunt singura ca o nebuna, si ma uit incontinuu la scenele lui Jackie Earle Haley din Little Children. Ma fascineaza omul.

Mi-e dor. Mi-e dor de atatea lucruri, incat ma apasa deja golul pe care mi le-au lasat in suflet. Nu te inteleg. Nu mai inteleg nimic.

In seara asta, un om pe care-l vedeam ca pe cineva infailibil si-a pierdut tot respectul meu. Ai imbatranit, amice. Devreme si urat. Nu mai esti tu, a murit tipul amuzant si pus pe sotii care-l stiam.

Sper ca nu asta e maturizarea. Mi-e groaza sa cresc. Fac 20 de ani si asta ma sperie cumplit. Mi-e groaza de ziua cand o sa imi dau seama ca si eu am imbatranit... sufleteste.

Mi-e dor de atatea lucruri. De lucruri care credeam ca au murit, de lucruri care-s departe si mute.

Nu sunt deloc coerenta si nici eu nu ma inteleg. Am o singura scuza. E 3 noaptea iar eu plang in hohote.