1 mai e, din vremuri mult apuse (si pe alocuri regretate) zi libera (mda, sarbatoresti munca printr-o zi libera. ihi.). Ca atare, maine nu avem scoala. Si deci acum sunt la caminul parintesc unde mama m-a asteptat cu paine si sare iar tata cu un ipod nou-nout. Glumeam. Mama era inca la serviciu si tata in delegatie. Aham.
Oricum, azi pe la 2 eram in metrou, spre gara. Pe la Stefan cel Mare, se urca, printre altii, si o tipa care-a fost in acelasi liceu cu mine. Just my luck.
"Vaaaaaai, draga, ce mai faci?" *moah-moah* (nu-mi amintesc sa fi scos mai mult de 5 cuvinte in aia patru ani).
Dupa dulcegariile de rigoare, vine intrebarea de baza:
-Si, la ce facultate esti?
-La Limbi Straine, zic.
-Daaaa? *voce dulce-diabet* siiiiii *pauza pentru relocarea neuronului* la ce sectie?
-Suedeza si engleza, zic eu mandra (in spate zeii nordici ma invitau in Valhalla deja).
Stupiditate. Adica stupoare.
-Suedezaaaaaaaaa? *neuronul stimabilei explodeaza de-atata procesare. Suedia, hmm.. pe unde e asta? Africa?*
-Da, raspund, gata sa imi folosesc rucsacul pe post de arma gri.
-Paaaaaaai... de ce? nu ai intrat la altceva sau cum?
Ei, si atunci tot iadu' s-a dezlantuit, sa folosesc o expresie mai cliseu decat moartea si reinvierea in tembelnovele.
Nu, proasto, nu de-aia. Ci pentru ca am muncit de mi-a iesit pe nas in timp ce tu te rupeai prin Caractere, pentru ca ador Suedia de cand aveam 3 ani si am citit Aventurile lui Nils Holgersson prin Suedia, pentru ca tot ce e legat de tara aia ma fascineaza si pentru ca am profesori competenti si datorita carora o sa ajung, sper, cineva. Pentru ca unii oameni au coborat din copac si din alte puncte de vedere decat al placii de par. Asa ca mori in ignoranta, si ramai la facultatea aia la care esti tu (dracu stie care o fi aia). Mori in bezna, desteapto.
Ah, bine ca pana la Gara de Nord erau doar doua statii...
Oricum, azi pe la 2 eram in metrou, spre gara. Pe la Stefan cel Mare, se urca, printre altii, si o tipa care-a fost in acelasi liceu cu mine. Just my luck.
"Vaaaaaai, draga, ce mai faci?" *moah-moah* (nu-mi amintesc sa fi scos mai mult de 5 cuvinte in aia patru ani).
Dupa dulcegariile de rigoare, vine intrebarea de baza:
-Si, la ce facultate esti?
-La Limbi Straine, zic.
-Daaaa? *voce dulce-diabet* siiiiii *pauza pentru relocarea neuronului* la ce sectie?
-Suedeza si engleza, zic eu mandra (in spate zeii nordici ma invitau in Valhalla deja).
Stupiditate. Adica stupoare.
-Suedezaaaaaaaaa? *neuronul stimabilei explodeaza de-atata procesare. Suedia, hmm.. pe unde e asta? Africa?*
-Da, raspund, gata sa imi folosesc rucsacul pe post de arma gri.
-Paaaaaaai... de ce? nu ai intrat la altceva sau cum?
Ei, si atunci tot iadu' s-a dezlantuit, sa folosesc o expresie mai cliseu decat moartea si reinvierea in tembelnovele.
Nu, proasto, nu de-aia. Ci pentru ca am muncit de mi-a iesit pe nas in timp ce tu te rupeai prin Caractere, pentru ca ador Suedia de cand aveam 3 ani si am citit Aventurile lui Nils Holgersson prin Suedia, pentru ca tot ce e legat de tara aia ma fascineaza si pentru ca am profesori competenti si datorita carora o sa ajung, sper, cineva. Pentru ca unii oameni au coborat din copac si din alte puncte de vedere decat al placii de par. Asa ca mori in ignoranta, si ramai la facultatea aia la care esti tu (dracu stie care o fi aia). Mori in bezna, desteapto.
Ah, bine ca pana la Gara de Nord erau doar doua statii...
