Soarele lumina molcom intinderea desertului Afgan, pasarelele ciripeau de foame iar din cand in cand cate un soricel alerga voios printre dune. Plini de serenitate, americanii si afganii isi zburau reciproc creierii intr-un gest de contopire cu universul dar si cu nisipul de pe jos si cu cativa caini prea infometati ca sa se mai uite de ce natie era pranzu'.
O baza aproape izolata trona in mijlocul pustiului, inconjurata de un gard de sarma gimpata si continand o cladire darapanata. Pe undeva pe jos puteau fi vazute cateva drapele cazute de pe sus la ultima furtuna de nisip. In cateva puncte de control stateau cativa soldati. Jos, altii asteptau in spatele unor baricade.
Deodata un taliban ce pandea intre dunele din fata bazei striga intr-o engleza stricata: "Fuck you amerikanski! Go to Romania!" Americanul din turnul de control se uita mirat, scoate o harta si o consulta, timp in care talibanul ii imprastie creierii, apoi se retrage dupa duna razand.
Ceilalti americani se uita uimiti, nestiind nici unde e Romania si nici macar sa o asocieze cu expresia "Du-te la dracu!"
Situatia asta, tinea de cateva zile, un mic palc al armatelor aliate asediat de talibani mereu si mereu, plus batjocoriti cu poanta cu "Go to Romania!" care ii costase cate un om in fiecare zi, fiindca niciunul nu se abtinuse sa nu scoata harta in cauza.
Pe timp de vant, de furtuna si caldura, cele doua armate se luptau si se luptau, asta atunci cand combatantii nu dormeau ca porcii in asediu. Faza cu luptatul pe timp de furtuna era relativa... in desert ploua rar, dar cand ploua, ploua destul de mult. Asta era cosmarul americanilor, pentru ca de fiecare data o nenorocita de picatura de apa se prelingea in jos pe teava vreunui M4, afectand ireversibil sistemul de tragere, desi pe arme statea scris mandru: "Made in USA" alaturi de o lista de aliaje fantasmagorice din care erau fabricate componentele. Urmasii lui Patton nu intelesesera nici acum de ce armele rusnacilor, Kalasnicoavele ajunse peste tot in lume, trageau de sub apa iar ale lor sucombau si in contact cu o flegma.
Deodata talibanii incepura un tir sustinut asupra fortelor aliate. Din baza americana se auzi un strigat pitoresc: "Haoloooo! Nu trage ca ham copii acasaa sa moor!" Apoi un altul: "Taci bai dracu din gura ca aia nu se joaca." Autorul primului strigat purta un maieu de camuflaj, un lant gros de aur la gat, care il scapase de multe gloante, si o pereche de pantaloni militari asortati cu adidasi Nike cumparati din Europa Shoping Center. Ca arma avea o sabie si pe aproape un topor. Nici el nu stia de ce descreieratii aia trageau cu arme. Al doilea interlocutor purta mandru un tricou pe care scria "A matter of life and death", o pereche de pantaloni militari si niste bocanci imensi. In mana tinea un Kalasnikov iar pe piept avea doua cartusiere in "x". In urechea dreapta avea o casca din care se auzea duios un ritm de heavy metal.
Zambind la soldatul atipic cu adidasi Nike spuse: "Sa vedem cum te ajuta Gutza aici, parlitule." Dupa aceste cuvinte de-a dreptul rautacioase, individul se ridica si trase o salva de Kalasnikov. Se auzi un zgomot surd, si o pata pe nisip marca un taliban cu creierii zburati. Tipul cu lant de aur, pe care il vom numi de acum "Soldatul Atipic" spuse: "Bai frate ce pierdere... pai cata fier era in alea... cata valora astea pa piata neagra. Astia cu fesuri e nebuni sa iroseasca atatia euroi pa noi."
Celalalt, pe care il vom numi "Soldatul Iron Maiden" spuse: "Taci bai dracu'. Razboiul inseamna glorie, inseamna ca poti sa-ti aperi tara, asta daca nu stai itr-a noastra. Da sa dea dracu' daca rahatu asta de aici are vreo glorie in el. Gloantele nu zoboara pe langa tine ca in versurile din piese, nu te duci nici sa ataci, nici sa aperi ceva, doar stai la soare si puti a hoit. Gloantele astora nu suiera decat prin ficatii tai. Plus ca boii astia musca mereu la faza cu Romania."
"Soldatul Iron Maiden" se lasa dupa baricada si trase o gura zdravana de bere, apoi arunca cutia in capatana "Soldatului atipic". "Tu de ce ai venit ma la razboi?" Celalalt raspunde cu o voce stinsa de caldura: "Pai cica dau astia dolari in fiecare saptamana manca-tzi-ash. Da cine sa stie ce dracu trebuia sa facem aici. Io stiam ca trebuie sa ma alerg cu niste nebuni cu fes pe cap care impusca sau explodeaza unde nici cu gandu nu gandesti? Trai-mi-ar familia, ce viata." "Soldatul atipic" incepu sa fredoneze o manea, gandidnu'se la cum a crescut el in Bucalele pitoresc si cum din orasul linistit si din Dorobantiul pitoresc a ajuns in mizeria asta.
Un picior scurt dar bine plasat in coaste ii intrerupse trilul gingas. "Taci!"
Sunetul stins dar in acelasi timp rapid de heavy metal persista peste desertul intins...
... Asa trecura multe zile, in care soldatii americani isi pierudra in final creierii, talibanii fie spunandu-le poanta cu Romania, fie ademenindu-i cu reviste porno, plasme care rulau "Sex in the City" sau DVD'uri cu Twilight la doi parai bucata, si blue ray pe deasupra...
Moartea celor doi era aparent inevitabila. "Soldatul Iron Maiden" grai pe un ton folosofic, cu vorbe nefilosofice: "Cocalare! Vin de asculta si tu nitel, sa nu zici c-ai murit prost." "Soldatul atipic se uita la el speriat si intreaba: "Ba, da sigur n-ajung la al necuratu daca ascult? sigur sigur?" Celalalt raspunde: "La ce coeficient de inteligenta ai, nici macar ala nu s-ar interesa de soarta ta." "Atipicul" se apropie incet si pune una din casti la ureche, se uita in jur terifiat apoi se relaxeaza. Un alt picior bine plasat ii opreste zvacnirile instinctive ale coapselor si posteriorului. "Pe asta se da din ce ai tu pe post de greutate in plus, adica din cap." Celalalt arunca cu parere de rau o alta cutie goala de bere. Mai ramanea una sigura.
"Atipicul" asculta muzica din care nu intelegea mare lucru si se uita speriat imprejur. Usor de tot talibanii avansau taras spre gardul bazei. Curand erau chiar in spatele baricadei celor doi, si usor incepura sa se ridice, gata sa traga.
De odata insa, ceva ce semana cu o gogoasa gaurita la mijloc, de culoare albastra, aparu pe cer. Din ea iesi un avion demodat, din al doilea razboi mondial. Acesta incepu sa coboare in picaj spre teatrul bataliei, iar inainte sa ajunga jos dadu drumul unui obiect negru cilindric...
Desertul se transforma intr-o vapaie imensa iar orasele invecinate vazura cea mai frumoasa ciuperca de foc. Din cer se auzi un strigat stins intr-o japoneza amestecata cu engleza: "Drum bun nenorocitilor, Pearl Harbor e al nostru!"
P.S.:Acesta este un pamflet si trebuie luat ca atare. Orice asemanare cu aspecte reale ale vietii este pur fictiva... oare?
By The Peacekeeper
O baza aproape izolata trona in mijlocul pustiului, inconjurata de un gard de sarma gimpata si continand o cladire darapanata. Pe undeva pe jos puteau fi vazute cateva drapele cazute de pe sus la ultima furtuna de nisip. In cateva puncte de control stateau cativa soldati. Jos, altii asteptau in spatele unor baricade.
Deodata un taliban ce pandea intre dunele din fata bazei striga intr-o engleza stricata: "Fuck you amerikanski! Go to Romania!" Americanul din turnul de control se uita mirat, scoate o harta si o consulta, timp in care talibanul ii imprastie creierii, apoi se retrage dupa duna razand.
Ceilalti americani se uita uimiti, nestiind nici unde e Romania si nici macar sa o asocieze cu expresia "Du-te la dracu!"
Situatia asta, tinea de cateva zile, un mic palc al armatelor aliate asediat de talibani mereu si mereu, plus batjocoriti cu poanta cu "Go to Romania!" care ii costase cate un om in fiecare zi, fiindca niciunul nu se abtinuse sa nu scoata harta in cauza.
Pe timp de vant, de furtuna si caldura, cele doua armate se luptau si se luptau, asta atunci cand combatantii nu dormeau ca porcii in asediu. Faza cu luptatul pe timp de furtuna era relativa... in desert ploua rar, dar cand ploua, ploua destul de mult. Asta era cosmarul americanilor, pentru ca de fiecare data o nenorocita de picatura de apa se prelingea in jos pe teava vreunui M4, afectand ireversibil sistemul de tragere, desi pe arme statea scris mandru: "Made in USA" alaturi de o lista de aliaje fantasmagorice din care erau fabricate componentele. Urmasii lui Patton nu intelesesera nici acum de ce armele rusnacilor, Kalasnicoavele ajunse peste tot in lume, trageau de sub apa iar ale lor sucombau si in contact cu o flegma.
Deodata talibanii incepura un tir sustinut asupra fortelor aliate. Din baza americana se auzi un strigat pitoresc: "Haoloooo! Nu trage ca ham copii acasaa sa moor!" Apoi un altul: "Taci bai dracu din gura ca aia nu se joaca." Autorul primului strigat purta un maieu de camuflaj, un lant gros de aur la gat, care il scapase de multe gloante, si o pereche de pantaloni militari asortati cu adidasi Nike cumparati din Europa Shoping Center. Ca arma avea o sabie si pe aproape un topor. Nici el nu stia de ce descreieratii aia trageau cu arme. Al doilea interlocutor purta mandru un tricou pe care scria "A matter of life and death", o pereche de pantaloni militari si niste bocanci imensi. In mana tinea un Kalasnikov iar pe piept avea doua cartusiere in "x". In urechea dreapta avea o casca din care se auzea duios un ritm de heavy metal.
Zambind la soldatul atipic cu adidasi Nike spuse: "Sa vedem cum te ajuta Gutza aici, parlitule." Dupa aceste cuvinte de-a dreptul rautacioase, individul se ridica si trase o salva de Kalasnikov. Se auzi un zgomot surd, si o pata pe nisip marca un taliban cu creierii zburati. Tipul cu lant de aur, pe care il vom numi de acum "Soldatul Atipic" spuse: "Bai frate ce pierdere... pai cata fier era in alea... cata valora astea pa piata neagra. Astia cu fesuri e nebuni sa iroseasca atatia euroi pa noi."
Celalalt, pe care il vom numi "Soldatul Iron Maiden" spuse: "Taci bai dracu'. Razboiul inseamna glorie, inseamna ca poti sa-ti aperi tara, asta daca nu stai itr-a noastra. Da sa dea dracu' daca rahatu asta de aici are vreo glorie in el. Gloantele nu zoboara pe langa tine ca in versurile din piese, nu te duci nici sa ataci, nici sa aperi ceva, doar stai la soare si puti a hoit. Gloantele astora nu suiera decat prin ficatii tai. Plus ca boii astia musca mereu la faza cu Romania."
"Soldatul Iron Maiden" se lasa dupa baricada si trase o gura zdravana de bere, apoi arunca cutia in capatana "Soldatului atipic". "Tu de ce ai venit ma la razboi?" Celalalt raspunde cu o voce stinsa de caldura: "Pai cica dau astia dolari in fiecare saptamana manca-tzi-ash. Da cine sa stie ce dracu trebuia sa facem aici. Io stiam ca trebuie sa ma alerg cu niste nebuni cu fes pe cap care impusca sau explodeaza unde nici cu gandu nu gandesti? Trai-mi-ar familia, ce viata." "Soldatul atipic" incepu sa fredoneze o manea, gandidnu'se la cum a crescut el in Bucalele pitoresc si cum din orasul linistit si din Dorobantiul pitoresc a ajuns in mizeria asta.
Un picior scurt dar bine plasat in coaste ii intrerupse trilul gingas. "Taci!"
Sunetul stins dar in acelasi timp rapid de heavy metal persista peste desertul intins...
... Asa trecura multe zile, in care soldatii americani isi pierudra in final creierii, talibanii fie spunandu-le poanta cu Romania, fie ademenindu-i cu reviste porno, plasme care rulau "Sex in the City" sau DVD'uri cu Twilight la doi parai bucata, si blue ray pe deasupra...
Moartea celor doi era aparent inevitabila. "Soldatul Iron Maiden" grai pe un ton folosofic, cu vorbe nefilosofice: "Cocalare! Vin de asculta si tu nitel, sa nu zici c-ai murit prost." "Soldatul atipic se uita la el speriat si intreaba: "Ba, da sigur n-ajung la al necuratu daca ascult? sigur sigur?" Celalalt raspunde: "La ce coeficient de inteligenta ai, nici macar ala nu s-ar interesa de soarta ta." "Atipicul" se apropie incet si pune una din casti la ureche, se uita in jur terifiat apoi se relaxeaza. Un alt picior bine plasat ii opreste zvacnirile instinctive ale coapselor si posteriorului. "Pe asta se da din ce ai tu pe post de greutate in plus, adica din cap." Celalalt arunca cu parere de rau o alta cutie goala de bere. Mai ramanea una sigura.
"Atipicul" asculta muzica din care nu intelegea mare lucru si se uita speriat imprejur. Usor de tot talibanii avansau taras spre gardul bazei. Curand erau chiar in spatele baricadei celor doi, si usor incepura sa se ridice, gata sa traga.
De odata insa, ceva ce semana cu o gogoasa gaurita la mijloc, de culoare albastra, aparu pe cer. Din ea iesi un avion demodat, din al doilea razboi mondial. Acesta incepu sa coboare in picaj spre teatrul bataliei, iar inainte sa ajunga jos dadu drumul unui obiect negru cilindric...
Desertul se transforma intr-o vapaie imensa iar orasele invecinate vazura cea mai frumoasa ciuperca de foc. Din cer se auzi un strigat stins intr-o japoneza amestecata cu engleza: "Drum bun nenorocitilor, Pearl Harbor e al nostru!"
P.S.:Acesta este un pamflet si trebuie luat ca atare. Orice asemanare cu aspecte reale ale vietii este pur fictiva... oare?
By The Peacekeeper
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu