miercuri, 30 septembrie 2009

La CFR

Zilele trecute, venind eu acasa, m-am dus (a se citi "tarat") pana la casele de bilete din Gara de Nord pentru a-mi lua, logic, bilet.

In fata mea, o doamna la vreo 45-50 de ani, tunsa scurt, grizonata, cu doi copii. Baiatul era, cred, autist. Oricum avea o afectiune. Si doamna ajunge la casa si ii cere casieritei doua bilete pana la Brasov, intinzandu-i biletele de reducere pentru persoane cu handicap.

La care casierita, foarte normal, pe un ton politicos, o atentioneaza ca a completat gresit tichetele cu statia de plecare si destinatie (in loc de "Bucuresti- Brasov" scrisese invers), si ca nu poate sa-i dea bilete pt acele tichete, deoarece i le-ar retine ei din salariu. S-a oferit s-o ajute, insa femeia nu a mai vrut sa asculte.

Imediat s-a enervat, a inceput sa tipe, sa o jigneasca pe casierita, care, pana la urma, nu avea nicio vina. Asa a continuat o vreme, pana cand si-a inchis portofelul, si a vrut sa plece, mormanind "mda, fite de Bucuresti". Moment in care casierita a ramas blocata.

Pana la urma, a ajutat-o, nu stiu exact cum, cred ca i-a dat pe urmatoarele tichete de pe foaie. Apoi femeia a plecat, iar eu am urmat la rand. Cu mine, dna casiera a fost foarte draguta, si mi-a urat chiar drum bun. Ce m-a frapat insa a fost faptul ca avea lacrimi in ochi. Nu stiu de ce, dar mi-a rupt sufletul chestia asta. Si mi-a parut asa de rau...

Nu toti vanzatorii sunt scarbe. Pacat ca si unii clienti sunt la fel.


PS: Doamna casiera nici macar nu era din Bucuresti. Era din Tirgu Jiu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu