Despre idoli.

Vi s-a intamplat vreodata sa admirati pe cineva din tot sufletul? Sa-l vedeti ca pe o persoana perfecta? Sa-l idolatrizati complet? Asa-i ca ai impresia ca persoana aia e prea sus fata de tine, ca niciodata n-o sa reusesti sa-i atragi atentia, pentru ca problemele tale-s marunte, insipide, si daca uneori nu conteaza pentru prietenii tai, de ce ar conta pentru altcineva?

In seara asta am avut un soc. Eram nervoasa (nu, nu m-am nascut asa), revoltata. Mi se intampla des in ultimul timp, pentru ca dau nas in nas cu multe specimene complet nemerituoase fata de ceea ce primesc.

Ei bine, si in seara asta, fiind din nou cu moralu' la pamant din cauza asta, mi s-a spus ca pana la urma, "on the long run", ele vor fi cele care pierd. Si asa e. Chiar asa e, pentru ca incet-incet, non-valorile nu mai sunt recunoscute, omu' pana la urma e interesat sa-i fie treaba facuta, si restul se poate rezolva usor si fara stat de plata. Nu oficial oricum.

Mi-au dat lacrimile. A fost ca o imbratisare calda. Una virtuala, dar extraordinar de alinatoare. A fost un om care n-avea de ce sa ma ajute, si m-a ajutat. Un om care acum mi-a intrat definitiv in suflet. Si nici macar n-am curajul sa-i spun asta...