Se-apropie furtuna. N-o simti? Se simte in aer, in fiecare portie pe care o tragi in plamani, si care e mai rece si mai taioasa decat cea dinainte. Se simte in cerul mohorat, gri, intunecat, inchis. Inchis atat de bine ca nicio raza de soare nu poate trece de el. Parca Pamantul ar fi o inima care-a suferit prea mult, si care si-a facut un zid de jur imprejur, astfel incat nicio picatura de dragoste sa nu mai patrunda in ea.
Vantul sufla rece, suiera pe strazi la fel de pustii ca sufletele. Atmosfera te apasa, te invaluie, te face sa te micsorezi, sa te scufunzi in tine insuti. Nu se mai aude niciun sunet, in afara de soaptele ca de sarpe ale vantului.
Se apropie furtuna. Uite, a fulgerat deja. In mitologia nordica, fulgerul e de fapt ciocanul lui Thor, zburand prin aer. Tunetul e sunetul capetelor de urias frante sub lovitura lui Mjollnir.
Tuna.. dar daca nu sunt capete de se frang... ci inimi?
Vantul sufla rece, suiera pe strazi la fel de pustii ca sufletele. Atmosfera te apasa, te invaluie, te face sa te micsorezi, sa te scufunzi in tine insuti. Nu se mai aude niciun sunet, in afara de soaptele ca de sarpe ale vantului.
Se apropie furtuna. Uite, a fulgerat deja. In mitologia nordica, fulgerul e de fapt ciocanul lui Thor, zburand prin aer. Tunetul e sunetul capetelor de urias frante sub lovitura lui Mjollnir.
Tuna.. dar daca nu sunt capete de se frang... ci inimi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu