vineri, 26 martie 2010

Cand n-ai ce face, scrii o carte de genu asta...

Ca aia pe care am gasit-o azi la o taraba si in fata careia m-am crapat de ras. Cartea avea ca subiect influenta muzicii in vindecari sau ceva apropiat, una din cartile de "ezoterism" la duzina expuse prin minunatul Bucuresti si care ar fi cumparate numai de cineva cu destula incultura cat sa creada ca sunt mai intelepti daca citesc asa ceva.

Desigur, ce era incadrat la muzica iadului, satanica and all the kind of shit? Logic, metale rock and whatever else. (Sigur Elvis cu Love me Tender era al mai mare satanist si i-a corupt si p-aia de i-au urmat in rock respectiv metale.) Dar totusi unde era radacina raului din muzica? In jazz! Caci de acolo se trage rockul... din jazz si blues. (Daca nu e corect astept corectari multiple dar asa era in carte).

Deci jazz + rock and roll + rock + metal = muzica din iad. A si sa nu uitam, citat: "tobele africane folosite in ceremenii magice" care sunt comparate cu rockul in orice carticica de doi lei de genu asta. Pe langa asta daca respectivii au ascultat ritmuri africane si ceva rock vor vedea ca nu prea merge sa compari asa ceva. Intr-adevar ritmurile africane sunt interesante si poate hipnotice dar depinde... unii oameni nu pot fi hipnotizati. Depinde si cat de usor influentati se lasa unii.

Apoi urmatorul argument ce priveste faptul ca rockul ofileste plantele, aka experiment stiintific.

1. Plantele mele nu s-au ofilit... de la mine urla metale din boxe da vad ca nu le deranjeaza. In secret cred ca de fapt ele dau din cap. Concluzie? They are the plants from Hell!

2. Oare aia care puneau difuzoru' langa plante au auzit vreodata ce naiba inseamna un camp magnetic in jurul unei boxe care functioneaza? Fiecare aparat, bucatica de tehnica din lumea asta emite unde radio... Din cate stiu eu plantele si undele radio nu prea se pupa, mai ales cand duci experimentu la extrem si le expui continuu la asa ceva. Pe langa asta la o muzica mai lenta boxa nu functioneaza la capacitate maxima si e posibil ca plantutele respective sa reziste ceva mai mult. Despre faptul ca plantele se vor intoarce spre muzica mai lenta? Asta e o chestie impotriva naturii. De ce s-ar intoarce spre un dispozitiv electric? Eu stiam ca pentru fotosinteza e nevoie de lumina + CO2 si altele. Nu cred ca boxa da lumina si CO2 la reduceri.

3. For fun: Matza mea asculta metale. Asa si? Asta insemna ca pana acum trebuia sa fie praf, dar nu e. E f simpatica si nu a devenit o matza psihopata care ma cauta cu cutitu prin casa sa-mi fure mancarea din frigider.

Apoi despre faza cu "Muzica rock deschide cai pe care intra in corp entitati malefice care duc la consumul de droguri si alcool." Asta este tot din carte? Eu zic ca nu e nicio energie malefica pe aici. Un pusti tampit care asculta o melodie se apuca de baut deoarece crede ca nu va trece vreodata peste problemele lui de adolescent. Sinucisu si bautu depinde de psihicu fiecaruia. Daca esti dezaxat te impusti sau impusti pe altii... daca esti alcoolic te apuci si bei pana crapi. Totu' tine de alegere nu de muzica.

Chestiile "malefice" din metal se datoreaza unor trupe care vor sa aiba imagine si bani sau unor solisti sariti de pe fix, una din doua. De obicei aia sariti de pe fix au un sfarsit tragic si mediatizat. Cei sanatosi raman in istoria muzicii, cunoscuta sau nu...



Have fun si rock on!

joi, 25 martie 2010

alegerile lor!

Inceteaza sa zici copiilor ce sa faca!
Lasa-i nabii sa aleaga ce vor! Mergi la ei cu o lista cu toate facultatile si sectiile ce exista, las-o in fata lor si obliga-i sa intinda degetul si sa aleaga ei.
Obisuieste-te sa nu mai speri sa iti indeplinesti propriile visuri prin viata lor.
Pune-ti copilul sa aleaga, si nu o sa reproseze apoi ca face ce nu-i place, si nici nu o sa stea nopti la rand sa se gandeasca cum sa-ti spuna mai frumos ca vrea sa reunte.

Renunta odata la egoismul tau stupid de a avea copilul perfect de pus in dictionar la sintagma "fiul/fiica ideal/a". Nu faci decat sa-i distrugi viata si sa-l faci sa isi piarda increderea in orice vis avut vreodata.

miercuri, 24 martie 2010

Dilema Zilei

Asa, Dilema zilei... nu e veche da nici noua. Dilema zilei pentru mine e Serban Huidu. El cica asculta rock. Intrebare: asculta rock sau doar AC/DC? Cred ca trebuie sa-i mai arate cineva niste formatii noi ca eu n-am auzit alta urma de rock de la el in afara de ei.

Besides, faza cu "inrokuitu" radioului? Unde e? K mi-a crapat capu de housereala toata ziua. Deci omu' asta asculta metale sau doar AC/DC si "haus"?

P.S. De outze ude ala de Gutza nu s-a mai auzit nimic cu "initiativa" lui. I'am zis eu cuiva ca se indigneaza for nothing.

Hail and kill!

marți, 23 martie 2010

S-asa ne facuram 3

Precum, dar complet opus celor 4-3-2 evanghelisti, dracusorii se facura din 2, 3.
Doamnelor, domnilor, spambotilor si mangustei care-mi urmareste insistent elucubratiile, va anunt ca dracusorii au primit azi un nou membru printre ei, un drag prieten si un om extraordinar, si care incorporeaza toate calitatile necesare dracusoritului, adica sictirul, inteligenta (nu-mi fac singura reclama, chill) si mai ales heart of steel-ul din dotare:))

Omu' e client vechi, fidel si drag, si s-a produs o vreme pe propriul blog (il gasiti in blogroll), dar acum a decis sa devina un "bradar of metal" cu cornite, si iata-l

Ladies and gentlemen, from the united states of "sa-mi bag picioarele", all hail The Peacekeeper.

lamuriri

Deci, copii, lectia pentru azi.

1. Manowar nu sunt, si aici citez, "poponari". E dubios sa spui asta despre niste barbati care probabil la viata lor au avut mii de femei (si nu zic ca e de lauda, ffs) in cazu' in care tu esti un virgin frustrat de 25 de ani.

2. Thor nu a fost in niciun caz un zeu grec. Asa cum se-ntreaba Google. Ma intreb cati or fi cautat asta pe saracu' Google de a ajuns s-o indexeze ca prima intrebare.3. Manowar nu au nicio melodie numita "Diana". Asta ma intreba cineva azi, afirmand sus si tare ca a auzit el melodia care suna ceva de genu' "dianaaaa" bla bla bla, si vrand sa stie daca-i e dedicata Printesei Diana (wtf?). tre sa recunosc, mi-a luat ceva de gandit. Pana la urma mi-a picat fisa. de fapt, melodia se numeste... Guyana (cult of the damned), de pe albumul Sign of the Hammer, iar refrenu' e cam asa :

"Guyana in the Cult of the Damned
Give us your word for the grand final stand"

PS: dupa cum puteti observa in coltul din dreapta jos al pozei, Odin se cactus pe el de ras cand vede ca i-au mutat Valhalla in Olimp. ;))

vineri, 19 martie 2010

Dio

De azi-dimineata am ascultat Dio incontinuu.
Ronnie James Dio e un monstru sacru al muzicii, iar la aproape 68 de ani, se poate spune ca le-a cam facut pe toate. A fost, printre altele, solist al Black Sabbath si Rainbow, momentan activeaza in Heaven and Hell si din pacate, in toamna anului trecut a fost diagnosticat cu cancer.
Ceea ce nu-l impiedica sa mearga mai departe. Asa ca, pe 26 iunie, Dio vine in Romania, in cadrul festivalului Sonisphere. Din pacate nu voi putea ajunge la concert.
Dar Dio ramane Dio.
Si pentru mine, Last in the Line va ramane mereu "acea" piesa. A fost, cred, prima piesa a lui pe care am ascultat-o. Eu l-am descoperit destul de tarziu, din pacate.

PS: daca il aud pe vreunu ca zice ca seamana la voce cu Cristi Minculescu, va pot recomanda un dentist bun.

Old friends

Intotdeauna mi s-a parut ciudat sa ma intalnesc cu o persoana pe care n-am mai vazut-o de foarte mult timp. N-ai de unde sa stii cum s-au schimbat fata de cum ti-i amintesti si mai ales cum te-ai schimbat tu.

O sa fie o zi ciudata.

miercuri, 17 martie 2010

Scurta lectie de astronomie.

Dracusorul refuza sa creada ca cineva inca mai crede, in secolul XXI, ca Soarele e o planeta :|

marți, 16 martie 2010

De ce Manowar

"Cum dracului poti sa asculti asa ceva?" imi spune sclifosita de vizavi, cu gura facuta punga in dobitocia ei atotstiutoare. Ma priveste pe sub genele incarcate de rimel ieftin, gros, si apoi trage un fum din tigara, urmat rapid de o sorbitura din votca pe care o bea asa, ca-i rock frate, nu ca i-ar placea in mod special. Imi scot parul de sub gulerul sacoului si incep sa spun o poveste.

Nu e o poveste care incepe cu "a fost odata ca niciodata" pentru ca alea au final fericit si printi incantatori. A mea n-are nevoie de asa ceva. E o poveste despre o fata, Maria sa-i zicem.

Maria a fost mereu un copil retras, cuminte, care citea mult si nu iesea la joaca aproape niciodata. A mai crescut si a inceput scoala. Primii 4 ani, desi vag sacaiti de-o invatatoare lacoma, nedreapta si aroganta, au fost mereu plini de bucuria de-a fi o eleva buna, de-a lua premiul intai, chestii de-astea care la 7-8 ani te umplu de mandrie. Dar asta ar fi trebuit sa fie un semn de alarma. Daca asa era pana si invatatoarea cum aveau sa fie ceilalti? Nu era locul ei acolo, si Maria a aflat asta mult prea tarziu.

Din clasa a cincea, penultima clasa pe dreapta de la etajul unu a devenit iadul ei personal. Era tocilara putin plinuta, tunsa baieteste, fiica de ingineri printre progeniturile de procurori, judecatori, mari patroni si-alte asemenea specimene de "vaza". Era aia care nu se ducea in cluburi (la 12 ani!), care nu fuma prin baia mizerabila ce purta inca pe pereti urmele ultimei felatii pe care Magdalena, curveta de la H i-o fi oferit-o cine stie carui emancipat, nu dadea din cur pe Mafia si LA, si in general nu se imbraca de discoteca la scoala.

Pana in clasa a 8-a, Maria a fost tinta tuturor batjocorilor, persiflarilor si privirilor rautacioase. Pentru ca nu purta Nike asortat cu un kil de aur. Pentru ca prefera invatatul fututului. Pentru ca era preferata profesorilor, nu a cluburilor. Numai Dumnezeu stia cate palme si injuraturi, cate piedici in drumul spre tabla si jigniri primise.

Cam pe atunci l-a cunoscut pe Lucian. Era cu 5 ani mai mare ca ea si tocmai se mutase in cartier. Era frumos si inalt, bine facut (juca handbal de performanta!) si avea ochi albastru-gri. Poate de-asta l-a si iubit o vreme. Sau poate fiindca Lucian o acceptase asa cum era ea, si-o apropiase de el si devenise, pentru un timp singurul ei prieten.

Au devenit "frate-miu" si "sora-mea a mica" in scurt timp, si dupa oribilele ore de la scoala doar alea 10 minute de flecareala de pe casa scarilor o mai salvau. Iar intr-o zi a venit la ea cu un CD (ce noutate pe vremea aia!), pe care scria "Manowar- Kings of Metal". In seara aia, Maria l-a ascultat. Iar si iar. Pana dimineata stia pe de rost versurile, si era o alta persoana. Ceva se trezise in ea. Totul se schimbase si intelesese ca putea sa faca lucrurile asa cum vroia ea.

Incepeau orele la 12, aveau Biologie. "Tocilara urata", i-a strigat smecherasul clasei de pe banca unde fuma, linistit, de fata cu profesorii de altfel". A fost ultima jignire pe care-am primit-o vreodata de la ei. A fost primul picior in stomac pe care l-am dat cuiva.

luni, 15 martie 2010

Nasul meu ca gogoneaua..

Ca tot vorbeam de coate in postul anterior, sa va povestesc o intamplare cu un cot, un metrou si-un dracusor.
A fost odata un dracusor care, in amurg de seara, se intorcea acasa, ca orice dracusor cuminte. Si cum mergea ea linistita cu metroul, acest diabolic mijloc de transport a ajuns intr-o statie.

Dracusorul isi vedea linistit de treaba ei cand, deodata, un nene isi aduce aminte ca acolo trebuia sa coboare si el, si a tasnit de zici ca avea o furca-n... dos. In traiectoria sa, la viteza de RoadRunner travestit pe care o prinsese, a aplicat un cot mai sus mentionatului dracusor care s-a dezechilibrat si a intrat cu nasul din posesie in bara de care se tinea.

Si de aia n-are ursul coada. Si nici dracusorul nas neumflat. Au.

Kilipirim

Am fost si eu p-acolo, mai mult sa casc gura d-asta data, ca mai greu cu finantele. Criza, ce sa-i faci :)). Alex si-a luat niste carti, mi-am luat si eu una, dar cam atat.
Oferta? Pai a fost cam aceeasi de la Gaudeamus, cu mici diferente (Polirom si Humanitas au avut mult mai multe reduceri iar Rao, ca de obicei, nu serveste).

Ceea ce m-a frapat in schimb a fost cata lume pleca cu plasele pline. OK, si eu practic asta in momentele de finante prospere, dar nu e aia problema, ci o discutie pe care-am auzit-o azi, in timp ce plecam de acolo. Doua tipe, cam la vreo 20 de ani as zice.

Una din ele: "Da' ce faci tu cu atatea carti?"
Cealalta "A, nu pentru mine. Eu nu citesc. Da' le mai dau cadou, ca-s ieftine." Frumos, ce sa mai zic.

Partea a doua, si mai stresanta de altfel, a fost aglomeratia, ieri la pranz fiind un vacarm cumplit, de unde m-am ales cu pantofii calcati si rascalcati si cu paltonul agatat de geanta unei stimabile. De asta data am preferat sa nu ma enervez. Si nici n-am dat din coate ca oltenii care, conform unei cunostinte, sunt cea mai nasoala rasa de pe pamantul asta.

joi, 11 martie 2010

HAIL AND KILL

Ca majoritatea zilelor dracusoresti, ziua de azi a inceput intr-un sictir fara de hal. A fost, ca ultimele (multe) zile, una de tot rahatul, ceea ce spune multe avand in vedere ca joia e singura zi din saptamana cand sunt fericita, fiindca am cursul meu preferat. 6 ore chiar:D
Dar azi oricum era groaznic. Mi-a fost frig pana la metrou, ma durea glezna, capul, mi s-a facut rau. Am aflat ca am ajuns la facultate cu 2 ore mai devreme decat trebuia. Si tot asa.. credeam ca o sa fie, per total o zi oribila. Si asa a si fost..
Pana candva, pe la 12, cand Bogdan mi-a dat ceea ce cred ca o sa fie cel mai frumos mesaj pe care l-am primit pana acum: "Vin Manowar! Pe 25 iunie!".
Ne vedem acolo, fratilor..
Hail the Kings


PS: Mai multe, aici

Dracusor reinviat

Pentru ca in ultimul timp am tacut, incontinuu. Pentru ca nu am mai putut. Pentru ca nu mai aveam de unde. Nu mai aveam cum. Dar acum am revenit.
Dracusor fericit de altfel. Amanunte in postul urmator.