"Cum dracului poti sa asculti asa ceva?" imi spune sclifosita de vizavi, cu gura facuta punga in dobitocia ei atotstiutoare. Ma priveste pe sub genele incarcate de rimel ieftin, gros, si apoi trage un fum din tigara, urmat rapid de o sorbitura din votca pe care o bea asa, ca-i rock frate, nu ca i-ar placea in mod special. Imi scot parul de sub gulerul sacoului si incep sa spun o poveste.
Nu e o poveste care incepe cu "a fost odata ca niciodata" pentru ca alea au final fericit si printi incantatori. A mea n-are nevoie de asa ceva. E o poveste despre o fata, Maria sa-i zicem.
Maria a fost mereu un copil retras, cuminte, care citea mult si nu iesea la joaca aproape niciodata. A mai crescut si a inceput scoala. Primii 4 ani, desi vag sacaiti de-o invatatoare lacoma, nedreapta si aroganta, au fost mereu plini de bucuria de-a fi o eleva buna, de-a lua premiul intai, chestii de-astea care la 7-8 ani te umplu de mandrie. Dar asta ar fi trebuit sa fie un semn de alarma. Daca asa era pana si invatatoarea cum aveau sa fie ceilalti? Nu era locul ei acolo, si Maria a aflat asta mult prea tarziu.
Din clasa a cincea, penultima clasa pe dreapta de la etajul unu a devenit iadul ei personal. Era tocilara putin plinuta, tunsa baieteste, fiica de ingineri printre progeniturile de procurori, judecatori, mari patroni si-alte asemenea specimene de "vaza". Era aia care nu se ducea in cluburi (la 12 ani!), care nu fuma prin baia mizerabila ce purta inca pe pereti urmele ultimei felatii pe care Magdalena, curveta de la H i-o fi oferit-o cine stie carui emancipat, nu dadea din cur pe Mafia si LA, si in general nu se imbraca de discoteca la scoala.
Pana in clasa a 8-a, Maria a fost tinta tuturor batjocorilor, persiflarilor si privirilor rautacioase. Pentru ca nu purta Nike asortat cu un kil de aur. Pentru ca prefera invatatul fututului. Pentru ca era preferata profesorilor, nu a cluburilor. Numai Dumnezeu stia cate palme si injuraturi, cate piedici in drumul spre tabla si jigniri primise.
Cam pe atunci l-a cunoscut pe Lucian. Era cu 5 ani mai mare ca ea si tocmai se mutase in cartier. Era frumos si inalt, bine facut (juca handbal de performanta!) si avea ochi albastru-gri. Poate de-asta l-a si iubit o vreme. Sau poate fiindca Lucian o acceptase asa cum era ea, si-o apropiase de el si devenise, pentru un timp singurul ei prieten.
Au devenit "frate-miu" si "sora-mea a mica" in scurt timp, si dupa oribilele ore de la scoala doar alea 10 minute de flecareala de pe casa scarilor o mai salvau. Iar intr-o zi a venit la ea cu un CD (ce noutate pe vremea aia!), pe care scria "Manowar- Kings of Metal". In seara aia, Maria l-a ascultat. Iar si iar. Pana dimineata stia pe de rost versurile, si era o alta persoana. Ceva se trezise in ea. Totul se schimbase si intelesese ca putea sa faca lucrurile asa cum vroia ea.
Incepeau orele la 12, aveau Biologie. "Tocilara urata", i-a strigat smecherasul clasei de pe banca unde fuma, linistit, de fata cu profesorii de altfel". A fost ultima jignire pe care-am primit-o vreodata de la ei. A fost primul picior in stomac pe care l-am dat cuiva.
Nu e o poveste care incepe cu "a fost odata ca niciodata" pentru ca alea au final fericit si printi incantatori. A mea n-are nevoie de asa ceva. E o poveste despre o fata, Maria sa-i zicem.
Maria a fost mereu un copil retras, cuminte, care citea mult si nu iesea la joaca aproape niciodata. A mai crescut si a inceput scoala. Primii 4 ani, desi vag sacaiti de-o invatatoare lacoma, nedreapta si aroganta, au fost mereu plini de bucuria de-a fi o eleva buna, de-a lua premiul intai, chestii de-astea care la 7-8 ani te umplu de mandrie. Dar asta ar fi trebuit sa fie un semn de alarma. Daca asa era pana si invatatoarea cum aveau sa fie ceilalti? Nu era locul ei acolo, si Maria a aflat asta mult prea tarziu.
Din clasa a cincea, penultima clasa pe dreapta de la etajul unu a devenit iadul ei personal. Era tocilara putin plinuta, tunsa baieteste, fiica de ingineri printre progeniturile de procurori, judecatori, mari patroni si-alte asemenea specimene de "vaza". Era aia care nu se ducea in cluburi (la 12 ani!), care nu fuma prin baia mizerabila ce purta inca pe pereti urmele ultimei felatii pe care Magdalena, curveta de la H i-o fi oferit-o cine stie carui emancipat, nu dadea din cur pe Mafia si LA, si in general nu se imbraca de discoteca la scoala.
Pana in clasa a 8-a, Maria a fost tinta tuturor batjocorilor, persiflarilor si privirilor rautacioase. Pentru ca nu purta Nike asortat cu un kil de aur. Pentru ca prefera invatatul fututului. Pentru ca era preferata profesorilor, nu a cluburilor. Numai Dumnezeu stia cate palme si injuraturi, cate piedici in drumul spre tabla si jigniri primise.
Cam pe atunci l-a cunoscut pe Lucian. Era cu 5 ani mai mare ca ea si tocmai se mutase in cartier. Era frumos si inalt, bine facut (juca handbal de performanta!) si avea ochi albastru-gri. Poate de-asta l-a si iubit o vreme. Sau poate fiindca Lucian o acceptase asa cum era ea, si-o apropiase de el si devenise, pentru un timp singurul ei prieten.
Au devenit "frate-miu" si "sora-mea a mica" in scurt timp, si dupa oribilele ore de la scoala doar alea 10 minute de flecareala de pe casa scarilor o mai salvau. Iar intr-o zi a venit la ea cu un CD (ce noutate pe vremea aia!), pe care scria "Manowar- Kings of Metal". In seara aia, Maria l-a ascultat. Iar si iar. Pana dimineata stia pe de rost versurile, si era o alta persoana. Ceva se trezise in ea. Totul se schimbase si intelesese ca putea sa faca lucrurile asa cum vroia ea.
Incepeau orele la 12, aveau Biologie. "Tocilara urata", i-a strigat smecherasul clasei de pe banca unde fuma, linistit, de fata cu profesorii de altfel". A fost ultima jignire pe care-am primit-o vreodata de la ei. A fost primul picior in stomac pe care l-am dat cuiva.
ce rea esti.
RăspundețiȘtergerece ai cu bietii oameni.
daca eu nu stiu (pardon, "stie") decat guta (puta de mainuta) si restu terminatilor e treaba lor...
oricum e mai simpla viata cand esti prost :D
PS: tot cu KoM am inceput si eu... numai ca mi l-a luat maicamea
Liviu, o fi viata mai simpla atunci, tind sa fiu de acord, da' sa stii ca pe mine nu ma tenteaza deloc aceasta simplitate:P
RăspundețiȘtergerePS: Mama uraste Manowar:))