Pe Luzăr nu-l cheama, evident, Luzăr. Totusi, avand in vedere ca numele asta i se potriveste mai bine, am de gand sa i-l pastrez. Luzăru' are la 45 de ani e mic si chel si poarta bijuterii multe si urate, dandu-le un aer ocult. N-are o casa a lui, inca sta cu chirie si isi pierde timpul cu oameni sub 30 de ani, in incercarea disperata de a-si mai pastra tineretea. Crede ca, datorita varstei, e cel mai destept din grup si ca are mereu dreptul la ultimul cuvant. Are impresia ca pastreaza secrete de o importanta cosmica si ca glumele lui sunt cele mai amuzante.
Pe Luzăr l-am cunoscut acum vreo luna si ceva, iesind la o bere cu o prietena in barul in care respectivul isi duce veacul. Fiindca bunul simt iti cere sa te prezinti, i-am spus numele meu si anume Ana. Zambindu-mi pe sub mustata de soarece postapocaliptic, imi zice "Si... cum ai scapat?". Sigur pe faptul ca n-am sa prind gluma cu aer Manolistic, i-a picat fata cand i-am raspuns nonsalant ca "eh, zidul era din rigips si s-a spart usor". Cam de atunci a inceput sa se uite urat la mine, fiindca nu-i plac femeile care nu-s proaste.
Tot de pe atunci, in mod paradoxal, a inceput sa se planga la prietena comuna ca ma place si ca s-a indragostit de mine. Nu va spun astea ca sa va arat ce sex boamba-s eu, ci numai ca sa va dati seama, un pic mai tarziu, ce fel de om e. De atunci am mai iesit de cateva ori in acelasi bar si de fiecare data a incercat sa-mi inchida gura cu ceva (aaand he failed), asta cand nu o dadea pe teorii conspirationiste gen "Hitler n-a murit si traieste ascuns in Hawaii". Yea, Right.
Intamplarea face ca de ceva timp sa-mi fi reintalnit un amic pe care nu-l mai vazusem de vreo 6 ani si sa ne dam seama ca ne placem. Toate faine, frumoase, pana-n momentul in care am aparut impreuna in respectivul bar, de mana. Luzărului i-a picat fata si a stat toata seara imbufnat nevoie mare, aruncandu-ne niste priviri de zici ca mai avea putin si ne va ucide pe amandoi.
La un moment dat, al meu se duce si el, ca omu', la baie, ca deh, berea. Prinzand momentul, Luzăru' se uita la mine, cu un ranjet pe fata si-mi zice, convins de cat de fascinata o sa fiu eu cand el imi va dezvalui adevarul suprem.
"Stii ca de fapt leaganul civilizatiei nu e Africa, asa cum crezi tu ca e? De fapt, omul a aparut aici, in Dacia, dar masonii ne ascund adevarul?"
"Bine [insert name here] zic eu, da' de ce ne-ar ascunde adevarul?"
"Pai tu-ti dai seama ce avantaje am avea daca s-ar afla asa ceva? Cat de bogati am fi?"
"Evident" zic "ca doar tarile africane-s toate bogate, toti sunt plini de bani."
Moment in care Luzăru' si-a adus aminte ca trebuie sa plece la munca, s-a ridicat si dus a fost. Si nu l-a mai vazut nici dracu' de atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu