O duminica cu un om de bine

Duminica. 8 si-un pic dimineata. Dracusoru' aici de fata dormea precum un prunc in bratele protectoare ale mamei. Deodata, zgomotul taios si aprig al soneriei intrerupse visele dulci ale eroinei noastre obosite. Dupa cateva secunde bune de "please go away", dracusoru' se ridica resemnat din pat, si in sunetul din ce in ce mai apasat al soneriei se grabi catre usa.

Din fericire, dracusoru'-i un dracusor destept (si modest!) si astfel verificarea pe vizor e de la sine inteleasa. Nenea care-si itea scalpul semi-atacat de chelire ii era complet necunoscut dracusorului asa ca intrebarea logica, si anume "Cine e?" urma de la sine.

"Un om de bine, doamna" raspunse vocea de dincolo de usa.
"Dom'ne, cunosc putini oameni de bine si niciunu nu seamana cu dumitale. ce vrei?"
"Doamna, am venit sa va vorbesc despre cuvantul lui Dumnezeu"
"Nu-i nevoie" zic
"Da' macar un pliant va las in usa?"
"Daca va linisteste cu ceva..."
"Pai va las numai daca-l cititi".( Ce ti-e si cu criza asta dom'ne, inainte-ti lasau pliante cat sa-ti tapetezi casa cu ele , acu numai daca promiti ca le lecturezi cu atentie, eventual le faci si rezumat)
"Nu, multumesc, atunci"
"Sigur, doamna?"
"Sigur."
"Haideti, sigur nu vreti sa vorbim?"
"NU, multumesc."
"Haideti, doamna, deschideti-mi si mie usa."
"Dom'ne" zic " daca va deschid usa, imi duceti si mie gunoiul?"

Nici zece secunde mai tarziu, s-a auzit usa de la lift.