Proaspat intoarsa de-acasa si-n asteptarea minunatului nou an universitar, m-am hotarat sa imi imbunatatesc cultura muzicala cu un nou concert. Ma rog, impropriu spus, pentru ca motivul principal, Monarchy, nu-mi sunt deloc straini (i-am vazut de trei ori in tot atatea luni), insa fiindca orice concert e o experienta, why the hell not.
Inconjurata de o mare de adolescenti fani ai headlinerului HITT, cu prietena de nadejde alaturi (pe care-o mai tarasem si la Artmania la Monarchy- si i-a placut!), m-am distrat cat am putut de mult la concertul romanilor. Si apropo de adolescentii mai sus mentionati, au fost o surpriza destul de placuta, avand in vedere ca s-au manifestat mult mai bine decat hoarda de Rockerus Campingofilus Mitocanus (copyright!) de la Sibiu, cu toate pretentiile lor de rockeri cu patalama si urletele de "fute-o, frate" de cate ori trecea vreo posesoare de ovare prin dreptul lor. Adica pustimea visual-keista, care nu prea stia cu ce se mananca Monarchy, a facut ca toate alea odata ce concertul a inceput. Pentru ca muzica prinde.
Pe tonuri de Imperial March (pentru ca Monarchial March n-avem :( ), cu o energie debordanta si instrumentele sunand mult mai bine ca la Sibiu, Monarchy au facut show. Cu riscul de-a parea subiectiva (da, dom'ne, imi plac!), Monarchy sunt una dintre cele mai bune trupe romanesti ale momentului si cu siguranta printre cele mai profesioniste. In cele 45 de minute alocate (nu gresesc, nu?), cei 5 au aratat (iar!) ca in Romania se poate face metal si fara copii expirate de AC/DC ("buna seara prieteni!"). Mai mult, au incantat o pustime venita sa vada un japonez blond si cam efeminat (avantaj: Monarchy- un solist charismatic, talentat, si care nu arata ca si cum inca nu s-a hotarat daca-i place Barbie sau Action Man) si care a plecat cu ceva nou de ascultat.
Sa nu fiu subiectiva, HITT nu suna rau. Nu sunt fan Visual kei si o recunosc fara probleme, asa ca m-am retras undeva mai in spate, cu o bere alaturi, si am privit spectacolul. Trecand peste miscarile de Mick-Jagger-meets-Michael-Jackson, oglinda in care se zgaia vesel si faptul ca a cam desacrat We Will Rock You, concertul a fost ok Muzica ascultabila pe fundal, mai mult, si cam atat. Nici nu ma bag mai mult in discutie, pentru ca nu e chiar genul meu si in plus, ar fi pacat sa sterg pe jos cu ceva ok doar fiindca nu e tocmai pe gustul meu.
All in all, concertul a fost tare fain. Monarchy promit. Iar eu promit sa vad mai multe anime-uri, dar sa nu-mi strig niciodata prietenii "Kiki-sama" (cum era strigata o pustioaica, presupun ca pe numele ei Cristina, de la concert de o alta. Chiar, cum ar suna Eufrosina-sama? sau Polixenia-sama? numa' zic.). Right. off to bed.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu