Alte 10 obsesii muzicale

Pentru ca mi-am dat seama ca prima lista a lasat pe afara multe chestii dragi mie, hai sa le punem aici, for good measure.

 Manowar- Each Dawn I Die

De vreo 8-9 ani sau cam asa, Manowar e una din trupele ce se regaseste constant in playlistul meu. Povestea o gasiti pe undeva pe aici. Dintre melodiile lor, nu cred sa fie multe care sa-mi displaca complet, iar a alege doar una pe care, la un moment dat, am ascultat-o pe repeat a fost destul de greu. Am ales totusi Each Dawn I Die pentru atmosfera putin Conan-ish pe care o are. Plus, niste versuri care-mi sunt tare aproape de suflet: I taste the serpent's poison on the lips of the one I love.

Dark Tranquillity- Lethe

Spre rusinea mea, pe DT i-am descoperit FOARTE tarziu, si anume la Artmania 2010, dar stiu ca atunci m-am distrat pe cinste si, aproape un an mai tarziu, anul asta in mai, i-am revazut la Silver Church, unde am urlat si am dat din cap pana la epuizare. Dintre toate piesele suedezilor, Lethe e cea mai importanta pentru mine. I mean, cati dintre noi nu si-au dorit, macar odata, sa uite, sa uite chestia aia care doare, care arde, care iti sapa adanc in suflet? In currents of cobalt you storm through my heart, to sever, to puncture memories that burn. Daca am trai intr-o lume mai normala mi-as numi fetita, daca o sa am una, Lethe.


Type O Negative - Black No. 1

clipul sa-l tot fi vazut cand aveam 11 sau 12 ani si tin minte ca ceva la Peter Steele m-a ingrozit atunci. De fapt, inca ma ingrozeste. Era un barbat masiv, genul care ar putea sa te rupa in doua si nici nu arata ca si cum nu i-ar placea. Are aceeasi privire psihopata ca si Aaron Stainthorpe. ToN imi dau aproape aceeasi stare ca si My Dying Bride. E toamna si Type o Negative pica tocmai bine..

Dream Theater- Wither

Black Clouds and Silver Linings a fost pentru mine albumul anului 2009, fara doar si poate. Cand, pe undeva prin august 2009, treceam printr-o pasa foarte, foarte proasta, melodia asta a stat aproape constant pe repeat. Stiu ca suna stupid si emo sa zici ca te recunosti in niste versuri, dar chiar asa mi s-a intamplat. So I wither, and render myself helpless.. si mai neajutorata ca atunci nu m-am simtit niciodata.


Nox Arcana- Labyrinth of Dreams

melodie mai obsedanta ca asta n-am mai gasit de mult, mult timp. E ca si cum ai deschide o cutiuta muzicala din care, pe langa melodia in sine, iese un basm intreg, intunecat si gotic, in care sfarsiturile fericite sunt doar un mit iar printii si lupii cei rai sunt una si aceeasi persoana.

Sonata Arctica- Deathaura

Sincera sa fiu, aici am ezitat mult intre asta si Shamandalie, pe care-am ascultat-o obsedant prin clasa a 12-a, dar pentru ca am fost destul de emo mai devreme cu DT, am ales aici o melodie care-mi place pentru povestea din versuri, si nu pt ca ma regaseam in ele. Cumva, ceea ce se intampla in Deathaura imi aduce aminte de seria The Spook a lui Joseph Delaney (daca n-ati citit-o, puneti mana, e foarte draguta)

Cargo- Ziua Vrajitoarelor

Se facea ca era Halloween, anul trecut, iar eu eram in Suedia si alaturi de cativa amici, toti nordici, ne jucam de-a "bu-hu-hu pe ma-ta ca m-ai speriat". Si cum se cam facuse 4 dimineata si noi cam eram in padure si nu prea stiam ce sa ascultam, mi-a venit mie ideea asta. Reactia a fost ca melodia asta s-a ascultat pe repeat pana dimineata, cand s-a spart cheful, si unul din suedezi, fermecat, mi-a zis "habar n-am ce zic versurile, dar atmosfera e perfecta". Si, cum zicea cineva pe youtube, si Judas ar fi gelosi pe un intro ca asta. 

Blind Guardian- Sacred Worlds

Pentru cine a jucat Sacred 2, Blind Guardian sunt mai mult decat o trupa. Sunt cei care iti dau taskuri, ba chiar , intr-o misiune, te trezesti cu Hansi pe post de ajutor. Si cum naiba sa nu-ti vina sa termini taskurile vietii cat mai repede cand ca reward primesti asta?

Black Sabbath (Dio)- Heaven and Hell

Pe undeva prin mai 2010, subsemnata asculta in disperare cam tot ce insemna muzica facuta de Ronnie James Dio, ca e Dio, Rainbow sau Sabbath. De pe 16 mai insa, s-au schimbat niste chestiute. Dio s-a dus, si cumva, cu asta, eu n-am mai putut sa-l ascult o perioada mare de timp. Mai putin piesa asta, pe care tin minte ca pana pe undeva prin iulie (acelasi an) o ascultam zilnic.

Amon Amarth- Valkyries Ride

Faptul ca mitologia nordica, cu eroii, zeii si valchiriile ei, ma fascineaza complet nu e niciun secret. De aia am ales facultatea pe care am ales-o, si nu intamplator am username-ul pe care-l am. Mitul valchiriilor e unul din preferatele mele din intregul panteon nordic (mai ales partea cu Brunhilda si Sigurd), iar Amon Amarth canta atat de misto despre toate astea. Abia astept sa-i vad pe 19 noiembrie, goddamn motherfuckers. Waited too goddamn long.