sâmbătă, 26 iulie 2008

De mortui nihil nisi bene...

... se spune dupa trecerea dupa colt a unei persoane.
Si pana la un punct sunt de acord (punctul asta nu-l include, de exemplu pe Hitler). dar unii par s-o ia PREA in serios. Ma refer la aia (sau mai ales alea) care bocesc pe la-nmormantari de sare camasa de pe ele desi prea multe-n comun cu mortul n-au. Mi se pare un obicei stupid si dezgustator. cei care il plang sa-l planga cu adevarat. asta da deja-n meserie.

Mi-am adus aminte de toate astea citind un articol de-al lui VisUrat, ceva legat de Jeleasca.
Acum vreo 3 ani eram la inmormantarea unchiului lu maica-mea. Ca la tara, s-a strans tot satul, care mai de care sa-l planga si mai ales sa "serveasca" pomana, ca, na, e mancare moca, ce dracu.

Si era acolo o tanti (stereotip: basma, enspe mii de pulovere, certata cu apa) care-l plangea de ziceai ca are 5 copii cu el si l-a iubit dintotdeauna. Ce mai, jale mare
"Gheorghe! Gheorgheeeee! Gheorgheeeeeeeeeeeeeeeeeeee!" mai putin si zici ca se arunca in groapa dupa el. "Gheorgheeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!"
La care ma duc linistita, o bat pe umar si ii spun tacticos: "Stiti, il chema Vasile." Pentru ca asa il chema....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu