Concert update

Daca anul asta a venit Tim Ripper Owens, cel care i-a luat locul pentru o perioada lui Rob Halford in Judas Priest, la anul il vom astepta pe inlocuitorul (tot temporar) al lui Bruce Dickinson in Iron Maiden, Blaze Bayley.

Astfel, acesta va veni pe 23 martie in Bucuresti, iar o zi mai tarziu ii va incanta pe rockerii din Cluj.

Locuri publice in Tirgu Jiu

I-am promis unui amic ca o sa-l duc in curand in orasul meu natal, dar pentru ca n-am mai prea stat pe acolo in ultimii ani, am zis si eu sa intreb pe ici pe colo ce o mai fi aparut si merita vazut.

Iata cum a decurs o conversatie cu cineva caruia i-am cerut un asemenea sfat:

Je: bai, Strumfinstein, ce hot spots mai sunt prin Tirg? I've got a guest coming to visit.

Brotherinho: Pai.. puteti sa va duceti prin bla-blaurile astea turistice gen Coloana Infinitului and all that shizz. Apoi, la baute.. hmm.. Jem daca asculta ce asculti si tu... Cairo eventual, Anna sau Hanul Domnesc.. tot ce stiai si tu..

Je: Multam fain

Brotherinho: Oh, and if he's a guy, Loredana's [his ex girlfriend] vagina. That's a public place if there's ever been one.

Mda. 24 de ore mai tarziu si inca mai rad. Go Bro!

Se-anunta in 2012 [update]

Arch Enemy- 18.01, Arenele Romane.

Tarja Turunen- 25.01, Sala Palatului

Nazareth- 27.01, Hard Rock Cafe

Opeth- 29.02, Jukebox

Primal fear- 08.04, Bucuresti (locatia TBA)

Anneke van Giersbergen- 22.04, The Silver Church Club.

Endstille- 27.04, Club Fabrica 

Motley Crue- 15.06- OST Fest

Dimmu Borgir- 15.06- OST Fest.

Motorhead- 17.06- OST Fest.

Kreator- B'ESTFEST Summer Camp 6-8.07.

Trail of Tears- 06.08- Artmania Festival, Sibiu.

Delain- 06.08- Artmania Festival, Sibiu.

Red Hot Chili Peppers- 31.08, National Arena

Monarchy/ Redox/ Shifting Sands @ Coyote Club

Deşi am spus în articolul ăsta că n-o să mai merg la niciun concert in 2011, m-am răzgândit repede

când am primit invitaţia la concertul pe care Monarchy aveau să-l ţină în Coyote Club, alături de Redox şi Shifting Sands, (cu ocazia lansării single-ului Hysteria).

Aseară, pe la 18 30, am ajuns în club, tocmai când Monarchy făceau soundcheck. Ne-am aşezat la masă, la o bere (că berea-i frate cu roacăru’, cum zicea un prieten) şi am aşteptat. A urmat soundcheckul celor de la Shifting Sands, timp în care s-a dus şi a doua sticlă de Heineken, iar apoi a început concertul celor de la Redox.

De Redox am auzit prima oară în vară, când au cântat în Underworld, tot cu Monarchy, pe 21 iulie, dar cum n-am putut să ajung la concert atunci, încă nu-i văzusem live şi deci nu-mi formasem o părere foarte precisă (deşi din înregistrări suna chiar bine).

Ei bine, mie una Redox mi-au plăcut. Mult. Se vede că sunt o trupă tânără, cu chef de cântat şi pasiune pentru asta, pentru că pe scenă se descurcă bine, şi după părerea mea ar fi putut foarte bine să cânte chiar înainte de Monarchy, pentru că stilurile lor muzicale sunt complementare şi ar fi dat o senzaţie de continuitate.

Înfiinţată în 2007, trupa a trecut prin câteva schimbări de componenţă până a ajuns la formula actuală, care merge foarte bine de altfel. Vocalul, Ionuţ Boholţeanu, venit nu demult în trupă, pare să se fi integrat perfect, vocea sa completându-se de minune cu cea a solistei (Bianca Marinescu).

După câteva urări de zile de naştere, dedicaţii (dintre care una pentru un anumit şef nu tocmai drăguţ, din ce mi-am dat seama- piesa se numea Torture), Redox au încheiat concertul în aplauzele publicului care începuse să se strângă binişor. Din ce-am auzit, trupa va concerta din nou în ianuarie, lucru pe care eu îl aştept cu nerăbdare.

După pauză, au urcat pe scenă Shifting Sands, o trupă destul de nouă din ce am înţeles (pe pagina lor de Facebook spun că s-au lansat în mai 2011). Din cauza unor probleme “administrative” mi-am petrecut majoritatea concertului lor pe afară, dând telefoane pentru a rezolva o problemă care n-ar fi trebuit să ţină de mine (pentru că, nu-i aşa, asta e ce-ţi doreşti să faci duminică seara la ora 9?), aşa că singura piesă pe care am ascultat-o cap-coadă a fost ultima, cover după Hurt de la Nine Inch Nails. Acum, nu toată lumea e Johnny Cash, să facă melodia aia să sune mai bine decât originalul, dar nu pot spune că varianta asta m-a convins în vreun fel, ba dimpotrivă. Mnoh, poate data viitoare.

Încă o pauză, şi au apărut Monarchy, care de altfel sunt foarte aproape de lansarea primului lor album, Feeding the Beast, de pe care e şi actualul single, Hysteria, melodie cu care au şi început concertul de altfel.

Pe Monarchy i-am mai văzut de 3 ori aşa că ştiam în mare la ce să mă aştept, dar parcă de fiecare dată când merg la un concert de-al lor, sunt plăcut surprinsă de încă ceva, ceea ce s-a întâmplat şi aseară. Cu un baterist nou, Hertz (Herman Heidel, fostul baterist al celor de la Magica), cei de la Monarchy au arătat încă odată că fac muzică din pasiune, şi că se simt bine pe scenă, în faţa celor veniţi să-i asculte. Hertz pare să se fi integrat fără probleme, de altfel, aducând un stil ceva mai agresiv, mai energic, ceea ce nu e în niciun caz ceva rău pentru o trupă precum Monarchy.

Trecând prin Earthquake, Feeding the Beast, Rise and Fall, balada Endless Journey (piesa mea favorită dintre ale lor, de altfel), etc, Monarchy şi-au captivat publicul piesă cu piesă, aşa că la un moment dat se umpluse sala de plete rotitoare. Ultima piesă înainte de bis, Tribute, este dedicată tuturor trupelor care i-au influenţat vreodată, lucru menţionat şi de solistul Dragoş Creţu. “Vă plac Metallica?” ne-a întrebat el. Publicul a cam ezitat, ceea ce l-a determinat să ne întrebe din nou acelaşi lucru. Reacţia a fost aceeaşi. “Nu după Lulu” îmi trece prin minte. “Iron Maiden?” Oooh, da. “Dream Theater?”.Yes please.

Aşa cum am mai spus de câteva ori, mie una Monarchy îmi plac pentru că aduc ceva nou pe scena metal din România, pentru că nu “se joacă” de-a muzica şi pentru că par hotărâţi să ajungă departe, lucru care, în mod normal, ar trebui să se întâmple fără prea multe piedici.

Eu una m-am distrat pe cinste aseară (mărturie stând faptul ca de vreo două ore mi-a rămas complet înţepenit gâtul, precum şi faptul că am răguşit de la atâta cântat), şi îmi propun să repet experienţa cu prima ocazie.

Cât despre Hysteria, pe care au cântat-o din nou la bis, e o piesă bună, în tradiţia “energy metal” pe care şi-o asumă Monarchy, şi potrivită ca prim single pentru viitorul album. Albumul, intitulat Feeding the Beast, va fi lansat, se pare, prin februarie, ceea ce va însemna, sper, un nou concert. Keep you posted. 

Setlist Redox:
Intro (Hyper)
REDOX
Thrash my soul
Hardcore
7 Minutes
Lies
Cycle
Torture

Setlist Monarchy
Hysteria
Soul Capture
Soul Insanity
Feeding the beast
Rise and Fall
Earthquake
Endless Journey
At the world`s end
Tribute
Bis: Hysteria

Le Search Thread, part 3.

ce este drink spuneti-mi in romana- este un crocobaur emailat. Sigur o sa iei 10. 

cm de futeo meie- Freyja er tignust með Frigg. Hon giftist þeim manni, er Óðr heitir. Dóttir þeirra er Hnoss. Óðr fór í braut langar leiðir, en Freyja grætr eftir, en tár hennar er gull rautt. Ne-am lamurit, da?

descalecatul lui dragos- si-am descalecat pe-o sa si m-am dus sa ma-mpusc [seriously, dude, de ce tot se ajunge la mine cu asta?] 

the highlander care sunt toate melodiile din serial queen- cauta "The Highlander soundtrack" 

soareci sub rigips- apeleaza la serviciile de pisici sub rigips, ce sa-ti zic.

poze descalecatul lui bogdan- cam greu, cred ca s-au pierdut toate CD-urile cu poze de pe vremea aia... s-ar putea totusi sa fie un filmulet pe youtube. 

futalau- m-as putea gandi la cativa, dar nu ti-i prezint.

nu au cantat septic flesh- ba da, dar tu erai la poarta atunci. Organizare de cacat, sorry :(

Best Concerts in 2011

Since I don't think I'll get to see anymore concerts this year (not really interested in anything else but Hammerfall, and I really can't go see them), I think it's safe to write this now.

10. Epica (29th of march, The Silver Church Club)

As I said before, Epica aren't on my "beloved bands" list, but I do respect them as musicians and it was a nice concert to see. Funnily enough, it was not Simone who really caught my eye, but the guys. They work very well together, as a band, and the Imperial March moment was pretty goddamn awesome in itself.

9. Sonata Arctica (13th of august, Artmania Festival day 1, Sibiu)

It was one of the bands I was really excited about in Artmania and one of the beloved bands of my adolescence. It was a very nice concert and Toni Kakko is one of the best and cutest vocalists Finland's ever offered us. It's on the 9 th place only because I could not really enjoy the concert because of an idiot who stalked me. And that chaffed my willy.

8. Monarchy (30th of september, The Silver Church Club)

As I stated before, Monarchy is one band I really trust in, since they are new and fresh in our music. And the concert in Silver Church did not disappoint. They are fun to listen to and full of energy. And I really hope they'll have a lot of success with what they're doing. Plus any band that has the Imperial March as its  concert intro is worth at least a listening ;)

7. Tim "Ripper" Owens (20th of february, Kulturhaus Club)

This was a concert I almost didn't get to, since I wasn't in a very prosperous situation at the time, but a friend gave me a ticket as a gift for the 1st of march and so I went and saw him in the end. And it's a good thing I did, since Owens is indeed one hell of a vocalist. I am somehow sorry Judas Priest kicked him out, although I do prefer Halford over him. His band isn't really perfect, but he is, and he can run through anything from Dio to Metallica with a lots of ease. I am glad I got to see him. 

6. Sabaton (2nd of july, Rock the City, day 2)

Even though I've seen Sabaton 2 times before, in Sweden, I figured what the hell and got a 3-days pass for the festival. And boy didn't I regret it for one moment. The Swedes are just as I remembered them: funny, entertaining, and very dedicate to their music. I screamed, jumped and headbanged like hell. I hope they come back soon, since they're an entertaining band that can always put a smile on my face.

5. Dark Tranquillity (19th of may, Silver Church Club)

I'd seen these Swedes before, too (2010, Artmania) and boy did I have an awesome time. So on the 19th of may, with my new good friend Kay, I went to see them again. And I did not regret one bit. Despite singing in front of a much smaller crowd than at Sibiu,  both the band and the concert-goers seemed to have the time of their lives and in the end it turned out to be an event which one shouldn't have missed. Except for some wacko who kept disturbing me and my friend (and whom the guards stopped halfway through), it was an awesome night. Also, no opening band, which more often than not is a good thing.

4. Helloween (12th of august, Artmania Festival day 1, Sibiu)

Although I regretted when Nevermore canceled their concert in Sibiu, I cannot say I was sorry that it was Helloween who took their place, since the Germans are a band that still works damn fine and Andi Deris is one hell of a vocalist, charming and talented and who easily gains the public over. It was one of my "to see" bands and my expectations were not failed. I cannot say how awesome it was. But the next day was a difficult day for my neck. 

3. Amon Amarth (19th of november, Arenele Romane)

11 days after the concert and somehow I still feel the energy and the raw power in my blood. Both me and the friend I went there with had a really good time. It was indeed something not to miss and I hope it won't take them 20 years to return. I for one will be waiting, axe in hand. 

2. Blind Guardian (1st of may, Arenele Romane)

I remember how pissed of I was when my dad didn't allow me to go and see them the first time when they came to Romania and this time around I wasn't gonna miss them. It was indeed an event an, besides offering me a great time, it was also the day when I met one of my dearest friends, Kay, and the  awesome Iulia. The Germans are indeed awesome and I must admit i shed a tear during The Bard's Song (in the forest).

1. Judas Priest (3rd of july, Rock the City, day 3).

One life, I'm gonna live it up.And so I did. Judas Priest was a band I always liked and one of the first I listened to (when my dad played Painkiller for me, as a child) and since I could not see them in 2008 (university admission exam *grumble*), I wasn't gonna miss this occasion. Together with some of my dearest friends, I went to see the Metal Gods. And gods they were indeed. This is a concert I will tell my children of with great pride.

Amon Amarth/ As I Lay Dying/ Septic Flesh @ Arenele Romane

Au trecut mai bine de 16 ore de la concertul de pe Arene și ȋncă am impresia că m-a lovit un tren. Dacă după 6 ani (primul meu mare concert: Paradise Lost, 2005) și zeci de concerte ȋntre timp, aveam impresia că știu ce mă așteaptă, ei bine, m-am ȋnșelat. Foarte tare.

Organizarea a lăsat mult de dorit, din nou. Se anunțase că porțile se vor deschide la 19, dar pe la 19:30 erau ȋncă ȋnchise, așa că atunci când am ajuns ȋn cortul propriu-zis, Septic Flesh ȋncepuseră deja. Am auzit, de altfel, că unii nu i-au prins deloc. Mă rog, pentru mine n-ar fi fost cine știe ce pagubă, dar ține de principiu.

Septic Flesh promiseseră publicului roman "o adevarată slujbă satanică", ceea ce pe mine m-a lăsat rece ca principiu, dar cu atât mai mult cu cât tot ce ne-au putut oferi grecii a fost un fel de.. lasă-mă să te las. Habar n-am ce ȋnțeleg ei prin ”slujbă neagră“, nu că mi-aș fi dorit să văd pisici negre decapitate pe scenă sau așa ceva, dar tot spectacolul a fost cam pe lângă. Poate Satan stătea și el la poartă și nu l-au lăsat gardienii să intre. S-a cântat fără chef, puțin forțat, și ȋn general departe de performanța promisă. Să fi fost și faptul că sala era pe trei sferturi goală, să fi fost și sunetul destul de prost, oricum Septic Flesh n-au făcut mare brânză, ceea ce e păcat pentru o trupă de 21 de ani și pe care eu ȋi așteptam măcar curioasă dacă nu altceva. Mi-ar fi plăcut să-i văd ȋn plină glorie.

După pauza de rigoare, pe scenă au intrat As I Lay Dying. Care, am aflat eu mai târziu, se autointitulează ”A Christian Band”. Not that there’s anything wrong with that, cum ar zice Seinfeld, doar că atunci când vezi o mână de băieți cât ușa, tatuați din cap până-n picioare, care urlă cât ȋi ține (și ȋi ține…) și te instigă la pogo, Christian Band nu e primul lucru care-ți trece prin cap. Muzical vorbind, băieții sunt foarte bine pe felia lor. Plini de energie, cu chef și pasiune evidentă pentru ce fac, As I Lay Dying au fost cei care au deschis, de fapt, ostilitățile. Pe muzica lor s-a făcut pogo, crowdsurfing și s-a dat din cap grupa mare. S-a lăsat cu picioare-n cap, pumni și alte chestii d-astea complet creștinești. 

Trupa s-a comportat impecabil pe scenă. Solistul Tim Lambesis (care aparent e și el parțial grec) a fost o surpriză foarte plăcută. Pe lângă calitățile vocale și cheful evident pentru ceea ce face, Lambesis e și unul dintre cei mai charismatici soliști pe care i-am văzut ȋn ultimul timp. Pe deasupra, arată de-a dreptul demențial: un munte de om, ȋnalt, lucrat și extrem de bine proporționat. O altă surpriză la fel de plăcută a fost și bateristul Jordan Mancino, foarte energic și tehnic. Amicul Bogdan spunea că ȋi amintește de Scott Columbus și sinceră să fiu, cred că are dreptate. E aceeași furie, aceeași nebunie pe care și regretatul fost baterist Manowar o avea pe scenă. AILD au ȋncheiat ȋn plină glorie și pe mine una m-au convins. Chit că nu-mi place metalcore-ul ȋn mod special, americanii merită ascultați. 

Au urmat, bineȋnțeles, Amon Amarth, pe care eu una-i aștept de ani de zile și care m-au convins că s-a meritat așteptarea. Debutând cu War of the Gods, suedezii s-au dovedit a fi ȋntr-o mare formă și ȋncă de la primele melodii s-au ȋnceput mișcările ample. A fost, sinceră să fiu, prima oară ȋn viață când m-am speriat de un wall of death. Cumva, am fost la un moment dat prinsă la mijloc și m-am trezit că vin din toate părțile astfel că nu mai știam pe care parte s-o apuc. 

Nu că ar mai fi contat pe la Pursuit of Vikings, probabil cea mai celebră piesă a suedezilor, când a ȋnnebunit efectiv toată sala, subsemnata included. Odin! Guide our ships, our axes, spears and swords și 1000 de oameni care au ȋnnebunit de-a dreptul. Nebunia a ținut până la sfârșit de altfel, când suedezii s-au retras de pe scenă și toată lumea a ȋnceput să urle pentru bis. Cu sunete de tunet și reflectoare fulgerând, Johan Hegg și ai lui s-au reȋntors pentru Twilight of the Thunder God și mai apoi Guardians of Asgard și cu promisiunea că nu le va mai lua 20 de ani să ajungă din nou aici. 20 de ani de carieră care, de altfel, se văd foarte clar ȋn profesionalismul cu care se comportă pe scenă. Toată trupa a fost ȋn mod clar, la nivel maxim, făcând ca așteptarea să merite.

Solistul, care ne-a vorbit puțin ȋn română (și n-a dat-o pe chestii cu spațiul carpato-danubiano-pontic), părea realmente ȋncântat de ce se ȋntâmpla ȋn public. Și nu e de ici de colo să vezi un munte de om, pe principiul “sunt Viking tocmai coborât de pe corabie”, zâmbind cu gura până la urechi ca un copil mic. Zâmbet care, de altfel, ȋi șterge orice trăsătură fioroasă de pe chip. Hm, cine ar fi știut că poate să râdă? 

A fost, fără doar și poate, unul dintre cele mai faine concerte la care am fost ȋn ultimul timp (mind you,  vorbim de un an ȋn care i-am văzut pe Judas Priest, Blind Guardian, Helloween, Dark Tranquility și Tim Ripper Owens).  Singurul meu regret legat de Amon Amarth a fost faptul că n-au cântat Valkyries Ride, dar aici sunt, poate, subiectivă, fiindcă e piesa mea preferată dintre ale lor. Dar, poate, cine știe, la următorul concert.

Se-anunta in 2012

Arch Enemy- 18.01, Arenele Romane.
Tarja Turunen- 25.01, Sala Palatului

Nazareth- 27.01, Hard Rock Cafe 
Anneke van Giersbergen- 22.04, The Silver Church Club. 
Endstille- 27.04, Club Fabrica

Dimmu Borgir- 15.06- OST Fest.

Motorhead- 17.06- OST Fest.

Kreator- B'ESTFEST Summer Camp 6-8.07.

Trail of Tears- 06.08- Artmania Festival.

Delain- 06.08- Artmania Festival.

keep you posted.

Miere ploriflora de tei

M-a apucat cheful de flori in ghiveci asa ca ma duc ceva mai devreme la piata Obor sa-mi cumpar rasaduri si alte chestii. La aceeasi taraba erau si puieti de diferiti pomi, de vanzare, printre care si cativa tei.

Se apropie un tip de taraba si se uita interesat la ei. 

- Teii acestia.. de care sunt? intreaba el

- Fac flori pentru miere, raspunde vanzatorul, destul de amabil.

- De care miere? Poliflora? 

Am luat-o la picior 3 secunde mai tarziu, pentru ca ma apucase un atac tembel de ras.

Eye of the Tiger (with special guest Dean Winchester)

Sometimes, I need to take it slower and just take a minute for myself and do something that makes me feel better or that brings a smile on my face. Small, funny, weird stuff.


Dean Winchester's Eye of the Tiger dance from episode 6 of season 4 of Supernatural is one of those things. I've been watching this for a few hours now and it makes me really happy for some weird reason. I love seeing people enjoying themselves.

Jensen Ackles' performance as the schmuck but awesome Dean Winchester is one of the reason I kept watching Supernatural despite some rather uninteresting episodes that occurred every now and then. I love Dean for all his faults and silliness, and he's always seemed the mature, down to Earth character of the two, despite fooling around most of the time. 

This clip, for one, makes my day and goes to prove that the actor is just as funny and crazy as the character. Which makes him even more awesome.

Worst casting choices lately

I haven't really had the time to see any movies lately but the other day a friend dragged me to the cinema and made me watch a movie together with her. The movie, which was REALLY bad, gave me the idea for this here post. I will not tell you which movie it was until the end of the article, but since everyone was so freaking awful, it made me think of the wrong choices made by casting agents. And, by Odin, I've seen lots of those lately.

1. January Jones as Emma Frost (X-Men: First Class)

I know this is a pretty obvious one but, 5 months after seeing this movie and I still can't get over the god-awful portrayal. I mean, the comic book Emma is everything this cheap bimbo-ish portrayal isn't: she's smart, witty, independent, and indeed beautiful but not in the Playboy-bunny kind of way. The movie version is simply a puppet of Shaw's with no personality whatsoever and the charm of a rusty tea-spoon in a puddle of mud. You know the dumb-blonde with big boobs stereotype? Well, that's her. While this may not be entirely Jones' fault, the bland, completely charmless portrayal is. A mop would have fit the part better. 

2. Chris Hemsworth as Thor (Thor)

You'll say I have something against blonde Marvel characters. Nope, just the really poorly-portrayed ones. And while Hemsworth wasn't really Jones-bad, I can't say I liked anything about his portrayal of Thor. Ok, I get it, Ol' Thunder wasn't supposed to be the brightest crayon in the bunch, especially when confronting mischief-man Loki (brilliant Tom Hiddleston btw), but there is too much of "I am a redneck trucker who beats his wife and bounces bars in the weekends" in the Australian for me to like. There's nothing genuine about him, not even that smile spreading on his face every now and then. Oh well. 

3. Russell Crowe as Robin Hood (Robin Hood)

I used to love this guy. Despite this and that, The Gladiator still remains one of my favorite films ever and while an Oscar does not assure you a non-failure in picking parts (just as NEVER winning an Oscar doesn't mean you're not a great actor *cough* Peter O'Toole *cough*), I would have honestly expected more from the guy. I don't know what didn't work- probably the script had its faults, too, but to me, Crowe's version of Robin Hood was the worst one in quite a while (which means a lot, taking into account the fact that Kevin Costner starred god-awfully in the Prince of Thieves only 19 years before). I did get the whole "reimagining" yada-yada, but oh well, that is NOT how you portray Robin Hood. They tried before with King Arthur and failed. Although at least Clive Owen did give a bearable performance.

4. Penelope Cruz as POTC4's Angelica 

I have to start by saying that I totally love Penelope Cruz. She is one of the few actresses who are both really beautiful and really talented and her performance in Vicky Christina Barcelona totally blew me away. Her new character in the 4th Pirates of the Caribbean  movie however did not. While the movie itself does not really excel in any way, what it lacks completely is a pleasant female character- and, dear God, does that mean a lot when the only female character you've had in the first three movies was the boring, annoying Elizabeth Swann. Cruz's Angelica, which is intended to be a bit of a Jack Sparrow female version, and fails at that completely, can't become a character one can really like and maybe that is because- just like in the case of Blackbeard- the movie focuses next to zero on her background story. I never thought I would not like her character, but it was a pretty huge disappointment. 

5. The whole cast of the new The Three Musketeers

This was the movie I was speaking of in the beginning and which I so deeply hated. never in this last year have I had such a huge "Can I please die? Now?" feeling during a movie- I've yet to see Conan but I don't think that will change much. The new version of the novel seems to be written by someone who never actually read the book, but saw the '93 version starring Chris o'Donnell and the Dogtanian cartoons, then came out of a Pirates of the Caribbean movie and thought "hmm.. I could do that". Nobody in that movie seems to be one bit in the vein of the original Dumas story- not even Christoph Waltz, who is one of my favorite actors ever. Ninja Buckingham? Lara Croft-meets-Matrix Milady de Winters? Dear God.

I rarely predict these kind of things wrong and in 4 of the 5 cases before-mentioned my "prediction" was right before seeing the movie- the casting sucked. There are a few other things that smell fishy to me in movies yet to come. Here's to hoping I'm wrong.

Casting choices I fear for the future:

- Russell Crowe as Jor-El in Man of Steel/ Inspector Javert in Les Miserables- As I said before, I do like Crowe a lot but I don't find any of these two choices too flattering- I see Jor-El having a more graceful allure to him and Javert being a bit more of a sly, malicious character.

- John Cusack as Edgar Allan Poe in The Raven- don't get me wrong, Cusack's a dearie- but this is far from being his type of character. He can successfully play a hopeful lover (Serendipity) or even an overly-curious journalist (1408), but Edgar Allan Poe was too much of a dark, tormented soul for this kind of sweetheart. But then again, they are apparently turning Poe into an American version of Sherlock Holmes rather than filming his biography. And that itself makes me cringe.

- Rooney Mara as Lisbeth Salander in The Girl With the Dragon Tattoo- I might be a bit biased with this one, since I totally loved the original version and find this remake a bit too soon (if not altogether unnecessary), but from what I see, Mara lacks Noomi Rapace's sheer force, determinance and aura of mystery- she's just a goth girl with a blank stare. 

- Tom Hardy as Bane in The Dark Knight Rises- I may be wrong about this one but I for one do not really like Hardy, and Bane happens to be one of my favorite characters ever in the Batman series. There's a thin line between nailing it and going over the top here. And from what the suit looks, I fear it's the latter. Well, not Schumacher over-the-top, but still. Bane's a smart, sly, experienced character (grew up in prison, got a very good education nonetheless) and truth be told, I am not sure Hardy can pull that. I never was impressed with his acting abilities. Also, I am very curious if Nolan will pull the "Breaking the Bat" stunt. If so, we've got another thing coming.

- Kristen Stewart as Snow White in Snow White and the Huntsman. Because.

dileme legate de lucru

De cele mai multe ori stăm câte 8 ore/zi la lucru. De la fel de multe ori, pierdem înca 2 ore dus-întors pe drum. La job din cele 8 ore, nu lucrăm mai mult de 4. It is a fact. Mai ales în marketing și design. Eventual stăm și ne documentăm, citim ultimele știri, intrăm pe 9gag. Oricum, marea mea dilemă e legată de obsesia șefilor de a sta exact cele 8 ore la lucru, când tu nu ai ce face. Și de obsesia de a fi la ora 8 la birou, când în cel mai bun caz, chestiile pe care le ai de făcut apar la ora 11. 

Mă întreb cât de normal e să îți placă a fi plătit pentru a stagna. Pentru mine nu are absolut niciun sens. Aș prefera să lucrez pe bune cele 8 ore/zi, sau chiar mai mult, dar când îmi doresc și de unde îmi doresc, atâta timp cât postul permite asta. Să mă trezesc în momentul în care aș fi productivă și să dorm când îmi e somn. 

Poate greșesc, dar de ce să trăiești o viață în care practic pierzi aproape jumatate din orele dintr-o zi pentru bani, când alte câteva ești nemulțumit, și cele care rămân, dormi? Mi se pare de o mediocritate groaznică.  Deci.. de ce ai face asta?

Apropo, dacă ți se spune că "nu pot face asta până nu primesc datele x și y", de ce ai cere omului respectiv în continuare să facă acel ceva, când tu nu ești capabil a îi da ce are nevoie? Trust your damn specialists, if you hire them. (just saying..)

Le search thread, part two

cum sa vad pozele nude pe deviantart- aaa, um, asteapta si tu varsta legala?

imi bag picioarele in erato seanna- si noi ne bagam ceva in tine. 

insomni erato seanna- insomniI, smartass, iar mananci litere? mai bine-ti lua maica-ta o carte de gramatica decat telefon

fete de dracusori- dracusoare?

decalercatul lui dragos- decalercat??? ce e aia? e un descalecat de pe Ler? sigur nu se supara Hrusca?

dracusori porno- Beelzebub and Baal, sitting in a tree, F-U-C-K-I... si s-a rupt creanga.

cum se extrage sonda cook- tot n-am aflat :( 

hales bules- tetrailes bahtalo 

Dragos Ureche- Bogdan Nas (si-am pus-o de-un ORL)

napastuita- noua telenovela Acasa TV?

siegfried si crimhilda- nu stiu cine esti, dar te plac deja

Pirate tights men- si, ia spune, iubita are fantezii in dormitor cu Jack Sparrow? 

vintage superb- in majoritatea cazurilor nu-i superb. si nici vintage. 

ASEistu' si Poe

Am avut aseara o discutie foarte "interesanta" cu un tip care tinea sa-mi demonstreze fara echivoc ca cei care studiaza chestii de profil real (gen ASE, Poli, etc) n-au niciun fel de inclinatie pentru chestii gen carti (ne-tehnice), muzica, cantat la diferite instrumente, nu le place fantasy-ul (poate mai citesc SF, totusi), cred ca basmele sunt tampenii etc. Orice i-as fi zis, omul, care a terminat Politehnica prin '99 si care n-a mai citit beletristica de la Bac (conform propriei sale afirmatii) o tinea pe a lui: realistii n-o au cu umanul si invers. Pe la 2 noaptea, discutia nu se terminase inca, el nu imi aducea argumente dar se incapatana sa isi sustina punctul de vedere, iar eu ma plictiseam teribil. Pentru ca, orice ar zice, nu are dreptate. Cunosc oameni care au terminat realul si o au si pe partea asta "umana". Cunosc chiar destul de multi.

V. de exemplu. V. are 29 de ani proaspat impliniti (La Multi Ani, ba roacare!), a terminat ASE-ul si lucreaza in domeniu. E un tip cat usa de-nalt si.. are parul pana-n talie. Nu tocmai profilul ASE-istului imaginat de Mr.Real de mai sus, neh? Pe V. l-am cunoscut prin aprilie, cand mi-am luat chitara si ne-am imprietenit imediat. Am ramas socata sa vad ca are o camera intreaga ticsita cu carti si stie poezii intregi de-ale lui Poe pe de rost. Canta la chitara (hah! chitarist la chitarist trage) si are o voce divina. E una dintre cele doua persoane pe care reusesc sa le ascult cantand Kamelot fara sa-mi vina sa urlu dupa Khan (runner up: solistul de la Monarchy). Filmul lui  preferat e Dracula, varianta cu Gary Oldman.

Miha e studenta la Poli, ne stim de foarte multi ani dar ne-am imprietenit abia prin liceu, cand ne-am dat noi seama ca rezonam cand vine vorba de muzica si filme. Ii place literatura victoriana (Austen, Bronte anyone?) si e indragostita de musicalul Les Miserables si de Phantom of the Opera. Oh, si  de Tolkien! E cat se poate de "tehnica" cand vine vorba de computere, dar a citit mai mult decat trei sferturi din fostii mei colegi de serie din facultate. E printre cei mai dragi oameni din viata mea. She's to die for. 

Jade a terminat si ea o facultate de genul si cu toate astea, e mult mai complexa decat ar crede vreodata nenea care mi-a mancat nervii aseara. Pe blogul ei scrie "In love with: Horror, Vampires, Movies, X-Men, Rock Music" si adora Poe si Dracula (tot ala cu Gary Oldman). Scrie foarte bine si e una din cele mai frumoase femei pe care le-am vazut vreodata.

Tata. Cei care ma cunosc stiu exact cat de mult tin la omul ala si cat de recunoscatoare-i sunt pentru felul in care m-a crescut, pentru ca e cel care a contribuit cel mai mult la formarea mea si dezvoltarea preferintelor si aptitudinilor mele. A terminat Politehnica cu ceva (cam multi! :P) ani in urma, dar la noi in casa sunt mii de carti (trecand peste alea de masini unelte si circuite integrate). A insistat sa citesc povesti pentru ca e constient de cat de importante sunt ele in dezvoltarea unui copil, mi-a pus Jules Verne, Tolkien si mai tarziu Asimov in brate, si, de 20 si de ani, de cand il stiu, nu cred sa fi trecut seara in care sa nu-l vad stand seara, la cina, cu o carte in fata (din cauza lui citesc si eu la masa :)) ). De la el am inceput sa ascult Queen, Beatles, Pink Floyd si chestii de genul. E mare fan Peter O'Toole iar filmul lui favorit e Man Friday. 

Astia-s oamenii mei. Oameni care, desi studiaza chestii reale, au timp (si placere) sa faca si altceva. Si sunt foarte convinsa ca nu sunt singurii. Pentru ca atata timp cat un lucru te pasioneaza, poti sa-l faci indiferent de ce alte alegeri ai facut in viata. Si refuz sa cred ca oamenii pot fi atat de unidimensionali. In fond, si eu am terminat un liceu de real.

Le search thread

chestii pe care le cauta lumea de ajunge pe blogul asta, pe care le-am tot notat dar n-am apucat sa le pun intr-o forma mai decenta pana acum. some are pretty weird

cum se scoate sonda cook- cu grija, banuiesc (apropo, de ce ar ajunge cineva aici cautand dupa asta??)

dragos ureche style- nu stiu cine e Dragos Ureche, si nici ce stil are. sorry :( (si nici nu ma obosesc sa caut)

poze nud dragos- uhm, n-am de-astea. cere si tu direct la sursa. whoever that may be. (o fi tot Dragos de dinainte? ca IP-ul nu-i acelasi) 

site: blogspot.com "nu am prieteni"- eu am dar nu-i dau la nimeni! you're pretty sad lil munchkin, aren't u? 

matthew gray gubler jackets with elbow patches- stiu, mega- hot, nu? 

matthew gray gubler hair- destul de lungut, dar i se potriveste. de ala din nas nu stiu. 

"aaron stainthorpe" short hair- sa speram ca nu, ca se duce pe p**a tot farmecu. Dar de ce i-ai pus numele in ghilimele, de zici ca-i pseudonim? sau cauti pseudo-Aaron Stainthorpe? sau Aaron Stainthorpe cu paru scurt nu mai e Aaron Stainthorpe? 

cel mai tare dracusor- yeap, m-ai gasit. nice to meet you. 

dracusori belicosi urari de ziua femei- femeiI, 'tu-i ma-sa mare de gramatica, femeiI!

manowar liviu- nope, sorry, wrong place, cauta la Filozofie pe Bordura.

  

tatuaje dracusori- because who doesn't want good ol' Lucifer branded on his skin? 

vis urat- sa moara Eric Adams, Bruce Dickinson sau Rob Halford

canibalism in romania- inca nu, even the zombie apocalypse is late here (also, de ce stoiu lu' Thor ai cauta asa ceva??)

Pu*a- Moneda nationala din Botswana.

also, de ce am 27 de accesari din Iran? :|

Alte 10 obsesii muzicale

Pentru ca mi-am dat seama ca prima lista a lasat pe afara multe chestii dragi mie, hai sa le punem aici, for good measure.

 Manowar- Each Dawn I Die

De vreo 8-9 ani sau cam asa, Manowar e una din trupele ce se regaseste constant in playlistul meu. Povestea o gasiti pe undeva pe aici. Dintre melodiile lor, nu cred sa fie multe care sa-mi displaca complet, iar a alege doar una pe care, la un moment dat, am ascultat-o pe repeat a fost destul de greu. Am ales totusi Each Dawn I Die pentru atmosfera putin Conan-ish pe care o are. Plus, niste versuri care-mi sunt tare aproape de suflet: I taste the serpent's poison on the lips of the one I love.

Dark Tranquillity- Lethe

Spre rusinea mea, pe DT i-am descoperit FOARTE tarziu, si anume la Artmania 2010, dar stiu ca atunci m-am distrat pe cinste si, aproape un an mai tarziu, anul asta in mai, i-am revazut la Silver Church, unde am urlat si am dat din cap pana la epuizare. Dintre toate piesele suedezilor, Lethe e cea mai importanta pentru mine. I mean, cati dintre noi nu si-au dorit, macar odata, sa uite, sa uite chestia aia care doare, care arde, care iti sapa adanc in suflet? In currents of cobalt you storm through my heart, to sever, to puncture memories that burn. Daca am trai intr-o lume mai normala mi-as numi fetita, daca o sa am una, Lethe.


Type O Negative - Black No. 1

clipul sa-l tot fi vazut cand aveam 11 sau 12 ani si tin minte ca ceva la Peter Steele m-a ingrozit atunci. De fapt, inca ma ingrozeste. Era un barbat masiv, genul care ar putea sa te rupa in doua si nici nu arata ca si cum nu i-ar placea. Are aceeasi privire psihopata ca si Aaron Stainthorpe. ToN imi dau aproape aceeasi stare ca si My Dying Bride. E toamna si Type o Negative pica tocmai bine..

Dream Theater- Wither

Black Clouds and Silver Linings a fost pentru mine albumul anului 2009, fara doar si poate. Cand, pe undeva prin august 2009, treceam printr-o pasa foarte, foarte proasta, melodia asta a stat aproape constant pe repeat. Stiu ca suna stupid si emo sa zici ca te recunosti in niste versuri, dar chiar asa mi s-a intamplat. So I wither, and render myself helpless.. si mai neajutorata ca atunci nu m-am simtit niciodata.


Nox Arcana- Labyrinth of Dreams

melodie mai obsedanta ca asta n-am mai gasit de mult, mult timp. E ca si cum ai deschide o cutiuta muzicala din care, pe langa melodia in sine, iese un basm intreg, intunecat si gotic, in care sfarsiturile fericite sunt doar un mit iar printii si lupii cei rai sunt una si aceeasi persoana.

Sonata Arctica- Deathaura

Sincera sa fiu, aici am ezitat mult intre asta si Shamandalie, pe care-am ascultat-o obsedant prin clasa a 12-a, dar pentru ca am fost destul de emo mai devreme cu DT, am ales aici o melodie care-mi place pentru povestea din versuri, si nu pt ca ma regaseam in ele. Cumva, ceea ce se intampla in Deathaura imi aduce aminte de seria The Spook a lui Joseph Delaney (daca n-ati citit-o, puneti mana, e foarte draguta)

Cargo- Ziua Vrajitoarelor

Se facea ca era Halloween, anul trecut, iar eu eram in Suedia si alaturi de cativa amici, toti nordici, ne jucam de-a "bu-hu-hu pe ma-ta ca m-ai speriat". Si cum se cam facuse 4 dimineata si noi cam eram in padure si nu prea stiam ce sa ascultam, mi-a venit mie ideea asta. Reactia a fost ca melodia asta s-a ascultat pe repeat pana dimineata, cand s-a spart cheful, si unul din suedezi, fermecat, mi-a zis "habar n-am ce zic versurile, dar atmosfera e perfecta". Si, cum zicea cineva pe youtube, si Judas ar fi gelosi pe un intro ca asta. 

Blind Guardian- Sacred Worlds

Pentru cine a jucat Sacred 2, Blind Guardian sunt mai mult decat o trupa. Sunt cei care iti dau taskuri, ba chiar , intr-o misiune, te trezesti cu Hansi pe post de ajutor. Si cum naiba sa nu-ti vina sa termini taskurile vietii cat mai repede cand ca reward primesti asta?

Black Sabbath (Dio)- Heaven and Hell

Pe undeva prin mai 2010, subsemnata asculta in disperare cam tot ce insemna muzica facuta de Ronnie James Dio, ca e Dio, Rainbow sau Sabbath. De pe 16 mai insa, s-au schimbat niste chestiute. Dio s-a dus, si cumva, cu asta, eu n-am mai putut sa-l ascult o perioada mare de timp. Mai putin piesa asta, pe care tin minte ca pana pe undeva prin iulie (acelasi an) o ascultam zilnic.

Amon Amarth- Valkyries Ride

Faptul ca mitologia nordica, cu eroii, zeii si valchiriile ei, ma fascineaza complet nu e niciun secret. De aia am ales facultatea pe care am ales-o, si nu intamplator am username-ul pe care-l am. Mitul valchiriilor e unul din preferatele mele din intregul panteon nordic (mai ales partea cu Brunhilda si Sigurd), iar Amon Amarth canta atat de misto despre toate astea. Abia astept sa-i vad pe 19 noiembrie, goddamn motherfuckers. Waited too goddamn long.

Descalecatul lui Dragos, care n-o avea prea mare.

Azi pe zi faceam lectiile cu una din nepoatele mele. Pe Skype, ca deh, e departe. Si mnoh, m-a rugat maica-sa sa o mai ajut, macar la istorie, care-i place, dar nu s-o-nvete, ci sa i-o povesteasca cineva. Mbooon, zis si facut. Avea aia mica ceva cu formarea statelor romane, mai exact a Moldovei tura asta.

Dupa ce-i explic io ca omu ca de fapt descalecatul nu e actiunea de-a se da jos de pe cal per se, ma apuc sa-i zic despre cum vine un nene pe care-l chema Dragos, vede el p-acolo ce vede, si zice "bre, asta e bucata mea de pamant", infiintandu-si o mini dinastie (varianta oficiala: regele Ungariei il trimite pe voievodul Dragos acolo, daruindu-i zona ca o "marca", pentru serviciile de pana atunci), dar ca apoi apare alt nene, pe numele lui Bogdan (dinastia Musatinilor ring a bell?), si-l invinge, ii ia jucaria si pa. 

"dar stii" zic eu catre aia mica, vajnica ascultatoare "de ce a fost invinsa armata lui Dragos?" (right answer: Musatinii se razvratesc impotriva urmasilor lui Dragos, regele maghiar se spala cu el pe cap si nu-i mai trimite ajutor, bla bla).

La care pustioaica imi arunca macaroana, asa, dulce, pe o voce de copil inocent: "pentru ca o avea mai mica"

Am inlemnit. ce draci laci in copaci poti sa mai zici cand un copil de vreo 8-9 ani ti-o tranteste in halul asta. *pauza de tras sufletul* 

"c..ce avea mai mica?" zic

"cum ce, armata!" 

cred ca am ras cinci minute incontinuu. Pe langa tot penibilul situatiei, n-am putut sa nu observ ironia. Da, asta mica, fara sa stii ai surprins adevarul universal, de care o sa-ti dai seama cand mai cresti. Ala cu ea mai mica pierde mereu. Cu armata, zic.

Chestia cu tipul cel rău

Despre tipul cel rău ne trezim noi, fetele, avertizate încă dinainte să ştim exact ce e ăla un iubit şi cu ce se mănâncă el, şi încă mai credeam că barza aduce copiii iar un pupic pe obraz înseamnă că o să vă iubiţi toată viaţa.

La vremea la care pubertatea nici nu dă semne să se gândească să-ţi facă prima vizită tu, o fetiţă cu volănaşe şi funde-n păr, faci cunoştinţă cu tipul cel rău în persoana lupului, care avea s-o mănânce pe Scufiţa Roşie doar pentru că nu a mers pe calea cea bună şi s-a oprit de vorbă cu străinii.

Nu degeaba aveau basmele, la origine, atâta încărcătură sexuală şi un conţinut prea puţin adecvat celor mici. Nu degeaba spunea Neil Gaiman că basmele sunt poveşti de care s-au săturat adulţii şi pe care le-au pasat, într-o formă îndulcită, copiilor.

Nu degeaba Scufiţa se întâlneşte cu un lup, şi nu, de exemplu, un urs sau oricare alt animal prădător. Lupul emană sexualitate, semnifică latura animalică, de bestie, care zace în bărbaţi (pentru că, la vremea la care basmele fuseseră iniţial scrise, nimeni nu se aştepta ca o femeie să aibă la rândul ei porniri animalice, ci era văzută ca o fiinţă supusă, docilă, al cărui singur rol în actul sexual era de a purta eventualii moştenitori rezultaţi în urma acestuia.)

Şi iată-te, tu, tânără, la 18, poate 23 de ani, trezindu-te avertizată, din toate părţile, în legătură cu versiunea modernă a Lupului cel Rău, bad-boy-ul.

Bad boy-ul are, în general, câteva trăsături caracteristice, aşa cum şi pe echivalentul său animal îl recunoşti după blana cenuşie şi ochii gri, ce luminează în cel mai adânc întuneric al nopţii.

 Ceea ce îl face pe bad boy-ul despre care eşti avertizată şi-n culcare şi-n sculare uşor de reperat este în primul rând atitudinea: e sigur pe el, conştient ca e cea mai sexy chestie care respiră-n camera aia, îşi poartă zâmbetul ca pe un însemn al seducţiei ce-o emană prin fiecare por şi ştie că-n momentul în care zâmbetul ăla, aruncat din colţul gurii, îţi e adresat ţie, îi vei pica în mreje fără nici cea mai mică împotrivire.

Bad boy-ul are uneori unul sau două tatuaje, cu gust alese şi poartă bijuterii fără să dea senzaţia că e conştient de ele, spre deosebire de melteanul cu tona de aur la gât. Atât accesoriile cât şi hainele par pur şi simplu o extensie a trupului slab, dar totuşi musculos, purtate nu atât pentru necesitatea lor practică ci pentru că ele- şi doar ele- i se potrivesc.

Bad boy-ul stă undeva, în colţul barului, cu o ţigară vârâtă în colţul gurii, într-o supremă nepăsare, în timp ce ochii, fără să pară că fixează pe cineva anume, verifică totul şi parcă poţi vedea, în spatele lor, rotiţele puse în mişcare, creând planul pentru seara aceea, şi în acelaşi timp făcând totul să pară la voia întâmplării.

Ce mai una-alta, în scurt timp devii surdă la sfaturile celor din jur şi decizi că, fie ce-o fi, o întâlnire cu tipul cel rău e inevitabilă. Atât de tare te-au prins farmecele lupului cel rău, varianta 2011.

Aşa că, hotărâtă, te duci în sfârşit să-ţi înfrunţi soarta ce ţi-a fost scrisă de săptămâni întregi deja. Nu te plângi, e ce ţi-ai dorit. Pe el îl doreşti. Farmecul tipului cel rău ţi-a învins în sfârşit logica şi puterea de reţinere.

Şi ce te faci atunci când tu, Scufiţă Roşie în pantofi de piele întoarsă şi mirosind a parfum couture, îl întâlneşti pe Lupul cel rău iar acesta, în loc să te sfâşie dintr-o mişcare, îţi oferă cel mai cald, vesel şi sincer zâmbet de care e el în stare? Nu din colţul gurii, ci din inimă. Şi cum reacţionezi când în locul manifestărilor animalice pe care le preconizai, te procopseşti cu o îmbrăţişare caldă, dată cu drag, şi speranţa şoptită timid, fără să îndrăznească să ţi se uite-n ochi, ”poate ne mai vedem..”?

Monarchy/ HITT @ Silver Church

Proaspat intoarsa de-acasa si-n asteptarea minunatului nou an universitar, m-am hotarat sa imi imbunatatesc cultura muzicala cu un nou concert. Ma rog, impropriu spus, pentru ca motivul principal, Monarchy, nu-mi sunt deloc straini (i-am vazut de trei ori in tot atatea luni), insa fiindca orice concert e o experienta, why the hell not.

Inconjurata de o mare de adolescenti fani ai headlinerului HITT, cu prietena de nadejde alaturi (pe care-o mai tarasem si la Artmania la Monarchy- si i-a placut!), m-am distrat cat am putut de mult la concertul romanilor. Si apropo de adolescentii mai sus mentionati, au fost o surpriza destul de placuta, avand in vedere ca s-au manifestat mult mai bine decat hoarda de Rockerus Campingofilus Mitocanus (copyright!) de la Sibiu, cu toate pretentiile lor de rockeri cu patalama si urletele de "fute-o, frate" de cate ori trecea vreo posesoare de ovare prin dreptul lor. Adica pustimea visual-keista, care nu prea stia cu ce se mananca Monarchy, a facut ca toate alea odata ce concertul a inceput. Pentru ca muzica prinde.

Pe tonuri de Imperial March (pentru ca Monarchial March n-avem :( ), cu o energie debordanta si instrumentele sunand mult mai bine ca la Sibiu, Monarchy au facut show. Cu riscul de-a parea subiectiva (da, dom'ne, imi plac!), Monarchy sunt una dintre cele mai bune trupe romanesti ale momentului si cu siguranta printre cele mai profesioniste. In cele 45 de minute alocate (nu gresesc, nu?), cei 5 au aratat (iar!) ca in Romania se poate face metal si fara copii expirate de AC/DC ("buna seara prieteni!"). Mai mult, au incantat o pustime venita sa vada un japonez blond si cam efeminat (avantaj: Monarchy- un solist charismatic, talentat, si care nu arata ca si cum inca nu s-a hotarat daca-i place Barbie sau Action Man) si care a plecat cu ceva nou de ascultat.

Sa nu fiu subiectiva, HITT nu suna rau. Nu sunt fan Visual kei si o recunosc fara probleme, asa ca m-am retras undeva mai in spate, cu o bere alaturi, si am privit spectacolul. Trecand peste miscarile de Mick-Jagger-meets-Michael-Jackson, oglinda in care se zgaia vesel si faptul ca a cam desacrat We Will Rock You, concertul a fost ok  Muzica ascultabila pe fundal, mai mult, si cam atat. Nici nu ma bag mai mult in discutie, pentru ca nu e chiar genul meu si in plus, ar fi pacat sa sterg pe jos cu ceva ok doar fiindca nu e tocmai pe gustul meu. 

All in all, concertul a fost tare fain. Monarchy promit. Iar eu promit sa vad mai multe anime-uri, dar sa nu-mi strig niciodata prietenii "Kiki-sama" (cum era strigata o pustioaica, presupun ca pe numele ei Cristina, de la concert de o alta. Chiar, cum ar suna Eufrosina-sama? sau Polixenia-sama? numa' zic.). Right. off to bed.

Din Franta, cu dragoste

Posteaza cineva mai devreme linkul asta pe facebook.

Citesc si raman masca. Adica, mai pe romaneste (ca articolul e oricum in engleza, lol) n-ai voie sa te plimbi cu orice mai performant de un Nokia 3310 pe strazile minunatei tari in care s-am cam jucat Hitler tontoroiul ca te salta niste neni mai dubiosi asa, gen.

Ia sa vad daca inteleg: in Franta, chiar daca esti student eminent (Sorbona nu-i de ici de colo, totusi), un semi-analfabet de politist poate sa se cace pe tine pentru simplul fapt ca esti roman? In Franta, daca esti pedofil ti se acorda azil politic (Roman Polanski, I'm looking at you), doar fiindca esti celebru, dar daca esti roman ai belit-o. In Franta nu ai niciun drept daca te-a pus dracu sa te nasti in spatiul carpato-danubiano-pontic (ma calca pe nervi expresia asta) si sa iti si permiti Iphone. Practic, in Franta daca esti roman, esti un jeg.

Mars la cacat, rasisti imputiti. Pacat ca nazistii s-au concentrat prea mult pe evrei in perioada "aia".

... da' mai greu

conversatie de acum 10 minute. Da, tonight is my night.

IT guy: stupid question: hdd means unitatea de cd

IT guy:

Je: nu

Je: e hard diskul

IT guy: si se poate baga un cd

IT guy: in hard disk?

Je: nu, dragule

Je: un CD se poate baga in CD-ROM/ RW, DVD-ROM/RW sau in cur, da' mai greu.