Cultura pentru copii

Zilele trecute ma intorceam acasa dupa cursuri, destul de obosita si cu Amon Amarth urlandu-mi din mp3 player. Ajunsa langa bloc, m-am oprit la supermarket-ul de la parter sa cumpar o sticla de apa. Am luat-o si m-am indreptat spre casa, unde mi-am scos si castile din urechi.

In fata mea o pustioaica dragutica la vreo 9-10 ani. Isi cumpara o ciocolata. Si cum asteptam noi la rand, numai ce-o aud "te uiti la mine vrei, pussy pussy way (sp?)". Am inlemnit. Daca de la 10 ani "canti" ca pepsi-braileanca, la 15 o sa fi la fel de multi-tasking la gauri ca si ea. Traiasca non-cultura si multe suturi in cur parintilor fetitei! Ca e vina lor, pana la urma.

Carti, carti, carti

Si se termina si Gaudeamusu' asta. Stiu, stiu, mai e si maine deschis, dar pentru mine s-a terminat azi. Mi-am gasit cam tot ce vroiam si deci nu prea am motive sa mai ajung si maine (ma rog, as mai avea eu unul da' shhhh) si in plus, nici banii nu fac pui.

Gaudeamus-ul e pentru mine un fel de pelerinaj. Cum incepe octombrie ma apuc sa strang bani pentru carti, deoarece, contrar parerii unora, nu sunt fata de bani gata.

Cartile ma pasioneaza de mica. Am invatat sa citesc de la 3 ani si la 5 am terminat primele mele carti, Legendele Olimpului si 20 000 de leghe sub mari (nu, nu mi-a luat 2 ani, sa le citesc doar ca pana atunci citisem doar povesti). In acelasi timp, obicei pe care inca-l pastrez (rar mi se intampla sa citesc doar cate o carte odata). Am crescut cu o biblioteca de vreo 10 000 de volume (care a ajuns momentan la vreo 13 000, ca doar am crescut si eu si, na, contribui). Am citit intotdeauna si nu ma vad oprindu-ma prea curand.

Asa ca, bineinteles, la targurile de carte fac urat. La Gaudeamus-ul trecut au venit si ai mei si a plecat tata cu masina plina inapoi spre Targu Jiu. Anul asta, pe langa carti au mai fost si alte motive de bucurie.

L-am cunoscut pe Salman Rushdie. Mai multe nu pot zice pentru ca asa am ramas si in fata lui. Muta. Muta pentru un om care are tot respectul meu si pe care-l admir si-l citesc cu nesat. Cartile lui Rushdie mi-au schimbat viata. Stiu ca suna mai penibil ca manelele dar asa e. I-am luat si autograf, nu ca sunt adepta obiectificarii dar uneori o sa mi se para incredibil ca l-am cunoscut si atunci o sa ma uit la semnatura eleganta de pe Versetele Satanice.

Azi l-am cunoscut si pe Andrew Davidson, autorul Gargui. Citisem parti din carte si-mi placusera. Iar omul pare foarte de treaba si amuzant, si are un accent foarte placut. Cartea ramane a fi citita.

In rest? Pai, multe, multe carti. Cateva de istorie si religie, doua de fizica (doar una e pentru tine, tata, imi pare rau. P-ailalta doar ti-o imprumut!) si muuuuuuuulte SF-uri si Fantasy-uri (Nemira rullz!). Mi-ar fi placut si un dictionar de suedeza dar mai greu. Ah, si Stapanul Inelelor (ca mi-a disparut misterios), dar sa nu trebuiasca sa-mi amanetez pisica pentru ele.

Mi-am facut prieteni noi, din pacate am asistat si la certuri intre prieteni mai vechi, oameni la care tin, dar pana la urma, anul asta a fost un an bun pentru Gaudeamus. Si eu sunt fericita.

Still alive

Da, n-am murit. Stiu, n-am mai scris de pe vremea cand dinozaurii invatau sa schimbe scutece, dar ca scuza am doar faptul ca am obosit. M-am intors.

Cugetari

Din seria "Moranna si cu Lucan stau cu degetu-n nas si cugeta la univers, nemurirea sufletului si placinta cu dovleac" astazi va prezentam:

Lucan: am uitat sa-ti spun
Lucan: in mafia wars
Lucan: la boss tier
Lucan: recompensa e golden throne
Lucan: =))
Moranna Aatarae: :D
Lucan: premiul closetul de aur revine....
Moranna Aatarae: this sounds like a porn award for the best scatophilia movie

The tempest

Se-apropie furtuna. N-o simti? Se simte in aer, in fiecare portie pe care o tragi in plamani, si care e mai rece si mai taioasa decat cea dinainte. Se simte in cerul mohorat, gri, intunecat, inchis. Inchis atat de bine ca nicio raza de soare nu poate trece de el. Parca Pamantul ar fi o inima care-a suferit prea mult, si care si-a facut un zid de jur imprejur, astfel incat nicio picatura de dragoste sa nu mai patrunda in ea.

Vantul sufla rece, suiera pe strazi la fel de pustii ca sufletele. Atmosfera te apasa, te invaluie, te face sa te micsorezi, sa te scufunzi in tine insuti. Nu se mai aude niciun sunet, in afara de soaptele ca de sarpe ale vantului.

Se apropie furtuna. Uite, a fulgerat deja. In mitologia nordica, fulgerul e de fapt ciocanul lui Thor, zburand prin aer. Tunetul e sunetul capetelor de urias frante sub lovitura lui Mjollnir.

Tuna.. dar daca nu sunt capete de se frang... ci inimi?

Despre idoli.

Vi s-a intamplat vreodata sa admirati pe cineva din tot sufletul? Sa-l vedeti ca pe o persoana perfecta? Sa-l idolatrizati complet? Asa-i ca ai impresia ca persoana aia e prea sus fata de tine, ca niciodata n-o sa reusesti sa-i atragi atentia, pentru ca problemele tale-s marunte, insipide, si daca uneori nu conteaza pentru prietenii tai, de ce ar conta pentru altcineva?

In seara asta am avut un soc. Eram nervoasa (nu, nu m-am nascut asa), revoltata. Mi se intampla des in ultimul timp, pentru ca dau nas in nas cu multe specimene complet nemerituoase fata de ceea ce primesc.

Ei bine, si in seara asta, fiind din nou cu moralu' la pamant din cauza asta, mi s-a spus ca pana la urma, "on the long run", ele vor fi cele care pierd. Si asa e. Chiar asa e, pentru ca incet-incet, non-valorile nu mai sunt recunoscute, omu' pana la urma e interesat sa-i fie treaba facuta, si restul se poate rezolva usor si fara stat de plata. Nu oficial oricum.

Mi-au dat lacrimile. A fost ca o imbratisare calda. Una virtuala, dar extraordinar de alinatoare. A fost un om care n-avea de ce sa ma ajute, si m-a ajutat. Un om care acum mi-a intrat definitiv in suflet. Si nici macar n-am curajul sa-i spun asta...

Metal love

Pentru ca era prea frumos sa fiu sensibila si de corazon doua posturi la rand, va arat una bucata conversatie intre Dracusoru' de fata si unul din cei mai buni prieteni ai mei. Om pe care-l ador complet. E una bucata minune de persoana. Si pentru "protejarea identitatii" el va fi numit aici de fata Lucan.


Lucan: mă f*t pe ea de viaţă
Moranna: IN ea
Lucan: in 75 min e ziua mea
Lucan: aşa că viaţa can suck my hairy,sweaty and cheesy balls
Moranna: i didn't need to know the state of your balls
Moranna: esti beat
Moranna: vorbesti ca DeMaio
Moranna: si cu toate astea stiu ca e ziua ta, si te iubesc


La Multi Ani, ba! Din tot sufletul meu de drac impielitat. And keep the same Heart of Steel you have, brother of mine!

Darkly everafter

She knew it. She had known it for some days now. She knew it from the tremble in his voice. From the way his eyes were turned to the ground all the time. From the water that never went away from them. She knew it.
As she got home, she set her bag on the table and then sat at the table, turning the stereo on. She smiled. A big, teeth-revealing smile. She started laughing and for some time she went on like that. Just as sudden, she stopped, biting her index fingers. Something perished all of a sudden inside her. The room seemed to crumble over her, walls darkening and going down on her.

The only thing that still stayed the same was the Nox Arcana song played. It gave her the impression of a music box, with the ballerina slowly rotating in the middle. It was like the song revolved around itself, but it revealed something new every second.
„Why am I laughing?” she asked herself. „Why am I so happy? Why am I so mocking?” Her lower lip started trembling as she bit it. „Why do I take joy in knowing your heart is broken? Have I come to hate you?” Nesting her head in her palms, she felt hot tears burning her eyes. The scream grew in her chest. „No! No!” she muttered between flows of tears. Again and again, she seemed to crumble from an inferno to another. „I can’t. I don’t want to.”

In the background the music seemed to cover her. Again and again, a sweet lullaby, a dancing ballerina that existed only in her mind. The same impression of a feeling that’s fading away only to return, again and again, a neverending rotation. She made up her mind. She would be there, again and again. The steps took her to the place she’d been so many times before, the place she’d lived such joyful times. She’d take his head in her palms and kiss his hair. And she’d listen. The mere memory of her remained in the room. She had gone.
And they lived darkly everafter.

Una mica, de dimineata

Ora 5 si ceva. Bucuresti. Coafu.. aaa, ia stai. Nu. Deci. Ora 5 si ceva. Bucuresti. Dracusor treaz. Uitat pe pereti, podea, tavan, geam. Adica geamul de la bucatarie. Si ce vede dracusorul? In blocul lipit de-al nostru (dracusoru' sta foarte aproape de celalalt bloc), cam pe la acelasi etaj, un geam deschis. Bun, i-o fi omului cald. Da' nu frate. Adica sigur ii era cald, da' stiti de ce?

Omu' viziona incantat una bucata pornache. Si o freca de zor. Cu sarg. Cu geamu' deschis, sa-l vada lumea.

Dom'ne, intelegem, hormonu'-i hormon, da' mai usor cu reprezentatiile cu public. Parol.

If....

If I were a month, i would be... October
If I were a week day, i would be... Friday
If I were a part of the day, i would be... the darkest our of the night
If I were a sea animal, i would be... a dolphin
If I were a direction, i would be... straight ahead (and never look back)
If I were a virtue, i would be... loialty
If i were a historic personality, i would be... Alexander the Great
If I were a planet, i would be... Pluto
If i were a liquid, i would be... water
If I were a stone, i would be... onyx
If I were a bird, i would be... a nightingale
If I were a flower, i would be... lily of the valley
If I were a type of weather, i would be... Edgar Allan Poe-ish weather
If I were a musical instrument, i would be... a piano
If I were an emotion, i would be... sadness
If I were a sound, i would be... the heartbeat
If I were an element, i would be... air
If I were a song, i would be... October and April (Rasmus feat Anette Olzon)
If I were a movie, i would be... Sleepy Hollow
If I were a book, i would be... Empire Falls by Richard Russo
If I were a type of food, i would be... Fish something.
If I were a city, i would be... Busteni.
If I were a taste, i would be... Bittersweet
If I were a flavour, i would be... chocolate
If I were a colour, i would be... red
If I were a fabric, i would be... silk
If i were a word, i would be... faithfulness
If I were a part of the body, i would be... an eye
If I were a facial expression, i would be.. a bitter smile
If I were a school subject, i would be... History
If I were a cartoon character, i would be... The Beast
If I were a form, i would be... A Circle
If I were a number, i would be... 5
If I were a form of transport, i would be... A subway
If I were a piece of clothing, i would be... A long scarf

Eternul masculin

Cumva opus fata de ultimul post, azi, in Cismigiu, pe unul din poduri (nu ala cu nuci, celalalt. Al carui nume nu-l stiu). Pe sub pod trecea o barca.

Ea vaslea de zor. El, cu mainile incrucisate peste piept, admira.




PS: dixit Ralu "I can bet ca asta o sa apara pe blogul tau". No, really?

Eternul feminin

Tot din Gara de Nord.

El, cu un rucsac enorm in spate si o sacosa vizibil grea intr-o mana.
Ea, cu un rucsacel in care nu-ti intra un caiet studentesc, si o sacosa nu tocmai mare (dar aparent destul de grea) in mana.

Ea, plina de tandrete, catre el: "Vrei sa te ajut? Uite, echilibreaza-te!" Si ii pune sacosa ei in mana cealalta.

Ce sa mai zici? Am ras

Reclame redone

Ce poate fi mai scarbos ca o reclama cu doua limbi si un glob ocular certandu-se ca (scuzati aluzia) chiorii?
Erm... O reclama cu doua limbi si un glob ocular certandu-se ca (scuzati din nou aluzia) chiorii, si fiind admonestati si de-un creier tarator pe deasupra. Coca Cola ar trebui sa-si concedieze agentia de publicitate. Ew.

La CFR

Zilele trecute, venind eu acasa, m-am dus (a se citi "tarat") pana la casele de bilete din Gara de Nord pentru a-mi lua, logic, bilet.

In fata mea, o doamna la vreo 45-50 de ani, tunsa scurt, grizonata, cu doi copii. Baiatul era, cred, autist. Oricum avea o afectiune. Si doamna ajunge la casa si ii cere casieritei doua bilete pana la Brasov, intinzandu-i biletele de reducere pentru persoane cu handicap.

La care casierita, foarte normal, pe un ton politicos, o atentioneaza ca a completat gresit tichetele cu statia de plecare si destinatie (in loc de "Bucuresti- Brasov" scrisese invers), si ca nu poate sa-i dea bilete pt acele tichete, deoarece i le-ar retine ei din salariu. S-a oferit s-o ajute, insa femeia nu a mai vrut sa asculte.

Imediat s-a enervat, a inceput sa tipe, sa o jigneasca pe casierita, care, pana la urma, nu avea nicio vina. Asa a continuat o vreme, pana cand si-a inchis portofelul, si a vrut sa plece, mormanind "mda, fite de Bucuresti". Moment in care casierita a ramas blocata.

Pana la urma, a ajutat-o, nu stiu exact cum, cred ca i-a dat pe urmatoarele tichete de pe foaie. Apoi femeia a plecat, iar eu am urmat la rand. Cu mine, dna casiera a fost foarte draguta, si mi-a urat chiar drum bun. Ce m-a frapat insa a fost faptul ca avea lacrimi in ochi. Nu stiu de ce, dar mi-a rupt sufletul chestia asta. Si mi-a parut asa de rau...

Nu toti vanzatorii sunt scarbe. Pacat ca si unii clienti sunt la fel.


PS: Doamna casiera nici macar nu era din Bucuresti. Era din Tirgu Jiu...

Ew

Ba, manca-v-ar mama, de Vladimir Demikhov ati auzi? Nu, nici eu pana azi. Omu' se intampla sa fie rus. Si deci probabil mare votcar. Si de asemenea era doctor aka chirurg. Si nu ca ar avea vreo legatura astea trei, da' era cam dus cu pluta, sa-mi f*t una.

Se zice ca a fost mentoru' lu Christiaan Barnard, nenea care a facut primul transplant de inima la om (in 1967). Da' nu asta-i partea uschita.

Ei, omu' avea obiceiu' la experimente pe caini (cam ca Aberforth Dumbledore, pe capre). Dintre care, cel putin unu' e din categoria "wtf maaaan": omu a transplantat un cap de caine pe un alt caine. Care la randul lui avea si el un cap. Deci 1 + 1 faceeee? Doua!!!!!!!!!!!! (cum de-ati stiut). Ergo, cainele cu un cap de catel in plus s-a "nascut" (si asta-mi aduce aminte de un episod din South Park). Nu-mi pasa ce importanta in cercetare a avut asta. This is sick, si cu asta basta.

Ma scuzati, io ma duc sa vomit.


PS: dracusoru'-si aduce aminte, vag, de cand era ea mica, de faptul ca auzise de un doctor, tot rus (surpriza!) care a conectat capul unui caine la un mecanism de mentinere in viata. EW. sa fi fost tot nebunu asta?

tot p-aici

N-am mai scris de mult pentru ca in general nu scriu decat cand am ceva de spus. Mai bine mai putin decat mult si prost. Nu ma dau enciclopedie *wink-wink*.

Momentan in Bucuresti, expediabila acasa maine. Nu prea pot sa merg, ca iar mi-am facut glezna praf (Iepurasul Tup-Tup for the way). Asa ca in ultimul timp am stat mult in casa, si deci am citit. Carti putine aici, tre' sa astept sa vina Tata cu masina, din Tg Jiu, ca sa aduca tona de citibile.

Ce am citit totusi?
In primul rand, Pistolarul/ The Gunslinger, primul volum din seria Turnul Intunecat/ Dark Tower, de Stephen King. Primita de ziua mea de la Alex (mersi frumos, copilu'). Mie-mi place King, asa ca s-ar putea sa fiu subiectiva cand zic ca am adorat cartea. Da, da, stiu e fantasy. Asa si? E fantasy bine scris *arunca o privire ucigatoare spre Stephenie Meyers*, sau cel putin mie-mi place. King si Neil Gaiman sunt scriitorii mei favoriti de fantasy contemporan. Si da, imi place si seria Harry Potter, dar intra intr-o alta categorie.

Ceea ce ma duce la a doua carte citita saptamana asta. Povestile Bardului Beetle, o carte la care se face referire in HP 7, si destul de simpatica deoarece sunt basme complet inventate de Rowling, nu reiterari sau asa ceva. Draguta de citit, ca mine, cand ai febra (da, ba', io ma imbolnavesc de toate deodata), sau cand nu prea vrei sa iti pui neuronu' la contributie.

Acum m-am apucat de seria Cantec de gheata si foc/ A song of Ice and Fire, de George R.R. Martin, mai precis (normal!) de primul volum, Urzeala tronurilor/ A game of thrones. Imprumutata de la mai sus mentionatu' Alex (mama-mama, sa vedeti voi trafic de carti intre noi. I'm not even sure that's legal =)) ). Nu noul Lord of the Rings, cum se zice, dar draguta.

Da, am dat-o (iar) pe fantasy. Eu asa am crescut, cu povesti...

In alta ordine de idei, am ajuns sa-i urasc pe Rammstein. Pentru ca nu se mai chinuie deloc cu muzica (noul cantec suna la fel ca 496289623462 ale lor) dar in schimb fac clipuri pornache. Ei, acu' or sa aiba fani si printre cocalari. Slab, slab. Socant inutil. Nasol.

Noul album Sonata Arctica e mult mai bun. Zic si eu:)) (intermezzo: tocmai era sa se pocneasca doua masini in fata blocului. don't mind me)

Acum stau si astept sa vina o prietena in vizita. Intre timp, citesc Wikipedia, despre religii si culte, pana primesc Kernbach-urile de acasa. Azi-noapte am vorbit pana la ora 3 (tot cu Alex, shoot me, I don't have those many friends) despre legendele si scrierile referitoare la Lilith (prima sotie a lui Adam, mama demonilor, alea alea). Si uite ca mai sunt oameni cu care pot vorbi despre de-astea. Si incet incet, ma trezesc ca-mi place viata mea.

Stau si ascult Tarot si ma holbez la cerul inca albastru, visand la Dostoievski-ul care ma asteapta acasa.

PS: inca odata imi cer scuze ca nu pot veni, DeMaio. :(

PS2: m-am indragostit de blogul lui Andy Vasilescu. Cand ma fac mare vreau sa ma fac un micut porcusor!

Pitzi-goth

ia uite de ce am dat eu zilele asteaaa :))
Ca cica si noi, "roacarii" tre sa-i avem p-aia care sa ne faca de rusine :))

Metal will die because of them

sau sau?

Fratilor, am si eu o dilema: The Crown and the Ring de pe Kings of Metal (Lament of the Kings) sau cel de pe Thunder in the Sky (Metal version)? :D
help.

memo

Note to self: niciodata nu mai manca cereale foarte dulci cu lapte dupa doua zile in care n-ai mancat nimic (si daca vecina face ceva cu varza fiarta.. brr, the horror, the smell!)
Rezultatele sunt mai devastatoare ca atunci cand combini 5-6 bauturi. Puke.

Pe aripile vantului.. modern (sau ceva p-acolo)

Nu obisnuiesc sa pun bancuri pe blog, dar la asta am ras pana mi s-a facut rau, pe cuvant de onoare.

Un ziarist american ii ia interviu unui batran sudist, trecut binisor de 80 de ani. La un moment dat reporterul intreaba:
- Dle, stiti ca pentru prima data in istorie America are un presedinte negru?
- Fugi dom’le de-aici….e imposibil…
- Nu serios…
- Hai dom’le lasa-ma in pace…traim in America si asa ceva e imposibil…
- Uitati ziarele ce titluri au: New York Times - “Barack Obama - Primul presedinte de culoare de la Casa Alba”, Washington Post - ” Pentru prima data un cetatean de culoare ajunge presedinte” …
- Eheee…tare mandru trebuie sa fie stapanul lui.


via tata.

Revelatii

In urma unei discutii cu un prieten, azi, am ajuns la o singura concluzie: I need to grow up.

(poate mai detaliez mai incolo de ce)

Oh noes!

the world is coming to an end! Ragnarok is here

Imi place melodia asta. Told u the world is about to end...

(si da, o urasc pe Lady Gaga in principiu.)

Hales bules de romana

Mai devreme, pe messenger ma abordeaza o colega. Chiar daca aveam busy, da' nah.

x: ana, thu mai jtii mailu lu bjorn?

pe cuvant de onoare, ca prima oara n-am inteles ce dracu' vroia sa zica. Mama ei de romana. Eu inteleg, n-ai tastatura in romana, sau n-ai diacritice, ok , las-o asa, in cel mai rau caz, daca fara diacritica se intelege alt cuvant (gen "nas-nash") scrie cu sh sau tz, ca nu e chiar atata bai. Dar "thu"? "jtii"? da-o-n ma-sa.

Nu-ncerc sa fiu rea, dar don-soara e corigenta la una din limbile straine pe care le studiem. Nu ma mir, la cat de tare masacreaza romana. Ce Dumnezeu?!? Nu, nu sunt rea, da' jur ca nu mai halesc faze de gen. Va cer mult daca va rog sa-mi vorbiti normal?!?

Ma-ntorc

Nu exista draci morti. Revin.



PS: multumesc din inima, DeMaio...

Intermezzo

Dracusoru' aici de fata a decis sa intrerupa activitatea de pe blog pt o vreme. Poate de tot.
La revedere. Sau adio...

Tarziu

E aproape 3 noaptea, si inca mai sper c-o sa-si faca efectul Nurofenul ala. Am o zi proasta. De fapt, asa e de multe zile.

Urasc orasul asta si incapacitatea alor mei de a intelege ca ma chinuie tinandu-ma aici. Mi-e groaza si de Bucuresti totusi, de oamenii de acolo si de atmosfera sufocanta ce-l domina.

Sunt singura ca o nebuna, si ma uit incontinuu la scenele lui Jackie Earle Haley din Little Children. Ma fascineaza omul.

Mi-e dor. Mi-e dor de atatea lucruri, incat ma apasa deja golul pe care mi le-au lasat in suflet. Nu te inteleg. Nu mai inteleg nimic.

In seara asta, un om pe care-l vedeam ca pe cineva infailibil si-a pierdut tot respectul meu. Ai imbatranit, amice. Devreme si urat. Nu mai esti tu, a murit tipul amuzant si pus pe sotii care-l stiam.

Sper ca nu asta e maturizarea. Mi-e groaza sa cresc. Fac 20 de ani si asta ma sperie cumplit. Mi-e groaza de ziua cand o sa imi dau seama ca si eu am imbatranit... sufleteste.

Mi-e dor de atatea lucruri. De lucruri care credeam ca au murit, de lucruri care-s departe si mute.

Nu sunt deloc coerenta si nici eu nu ma inteleg. Am o singura scuza. E 3 noaptea iar eu plang in hohote.

For ma bro

Asta-i pt tine, frate-miu, Cezar. Mersi ca ma suporti asa cum sunt...
ne vedem la anu acolo!

Heart of Steel

Ciclul vietii la Lida Home

Azi, fiind in preumblari cu my beloved, m-au apucat poftele. Nu-s gravida, stati calmi. Poftele de cumparaturi. Dupa o raita pe la Muzica si Anthony Frost, finalizate cu un viiiiiid in portofelu' din dotare (aveau reduceri la Manowar, mrr), am ajuns si prin Lida Home de la Universitate. Printre altele, aveau acolo niste ustensile de bucatarie foarte simpatice, si ne-am hotarat sa ne luam. Furculita de friptura pe care am platit-o avea un dinte ciobit, lucru pe care l-am observat abia dupa.

"Nu va suparati" zic, "pot sa o schimb?"
"Da" raspunde vanzatoarea, si mi-o ia pe cea defecta din mana.
Am luat alta si am plecat. Numai ca tocmai in fata magazinului, imediat ce am iesit, my beloved m-a luat in brate. Il mai apuca manifestari d-astea casnice in mijlocul drumului, nah. Si atunci, am vazut. Madam vanzatoarea a luat furculita stricata si... a pus-o inapoi in raft.

Poate altii-s mai prosti si nu observa.

Citatul zilei

"Te iubesc, si daca nu ma crezi, iti bag un morcov in nas"


Muhahaha

Hail and kill!

Dracusoru' de Bucuresti a revenit.
Pe blog, da' mai ales la de la concertul Manowar!
Care efectiv m-a lasat fara cuvinte. Si la propriu (bunica mai are voce de la atata urlat) dar si la figurat.
Oamenii aia au facut mai mult ca un concert. Au facut spectacol. Au facut ca, aproximativ 2 ore, sa vibram. Au fost incredibili. Au aratat ce inseamna metal adevarat si mai ales respect pentru fani.

Au fost doua ore in care, alaturi de my warrior half, am trait ceva de neimaginat, un sentiment de apartenenta, de putere, de respect pt cei din jurul meu. 2 ore in care manelele nu au existat, nici cocalarii (mda, pitzipoance da. Alea doua din Bulgaria care s-au urcat pe scena).
Manowar sunt incredibili. Ce au facut ei in Romania, nu cred ca a facut nimeni, nici macar Metallica in '99 (ca anu trecut.... Al de sus cu mila). Manowar sunt cu adevarat show-men.
DeMaio a vorbit vreo 5 minute in romana. Cred ca le-a invatat fonetic, da' asta nu conteaza. A facut-o. Nu faci asta cand nu-ti respecti fanii, ca aici nu e vorba de bani. Aia veneau si dac-o faci si daca nu (d-aia-s Metallica stinkin'rich si... cam atat).

Manowar au aratat azi-noapte ce inseamna metale adevarate. Si mai mult decat orice, ne-au aratat respect. Respect si de la noi, fanii, pentru ei.
Si multumesc, Cezar, chiar daca pana la urma nu ai putut veni, ca, acum 6 ani, mi-ai dat un CD cu Manowar, cu mentiunea "sora-mea a mica, asculta, ca o sa-ti placa". Ai avut dreptate.
Respect MANOWAR.

Revin cu alte opinii mai incolo. Ma duc sa bag capu-n apa rece.

Live din Timisoara - restante II

Gata, I'm done! Mi s-a luat! Aparent tocmai au aparut notele de la a II-a sansa data in sesiune de restante. Deci nu iei examenul, nu iei prima restanta.. se mai intampla, ca nah, nu poti sa-i ceri unui om mai mult decat poate da.. Surpinderea mai mare e data de faptul ca dupa atatea ESECE, unii isi mai pot aduna cele enspe mii de puteri spirituale pe care le au, reusesc sa isi puna mintea la contributie - nu mai precizez si in ce mod - si sa ia 10 in cele din urma. Deh, se pare ca m-am inselat! Don'soarele de la Jurnalism din Timisoara este destepte si poate face tot ceea ce vrea muschii lor.

Momentan, fraiera de mine, care a tinut sa fie integralista de la inceput la sfarsit, a incetat sa mai alerge prin facultate dupa profi de negasit care sa-i semneze o amarata cerere pentru marire - ipotetic vorbind, caci nota finala nu ramane cea mai mare ci ultima - si spera sa intre la cea de-a II-a facultate, unde, teoretic, lucrurile ar trebui sa fie un pic mai corecte.

Nah, prea multe chestii aiurea s-au intamplat in seara asta, asa ca ma duc sa ma delectez cu un lapte cald si un dus rece in timp ce visez la un leica

Grea-i treaba asta cu frustrarea

Acest post NU se refera la nicio persoana cu care m-am intalnit azi, si nici la comportamentul acesteia. Acest post e o fabulatie totala, cauzata de ceaiul Earl Grey pe care l-am baut mai devreme. Pai da, e halucinogen, nu stiati? D'aia au englezii impresia ca Chelsea e mai tare ca Barcelona, printre altele.

Revenind, o dedicatie pentru persoana cu care, repet, NU m-am intalnit azi:
baiete, atunci cand si mai ales daca o sa puna dracului vreo femeie (oarba si sper ca si fara simtu' mirosului, spre binele ei) mana pe tine, o sa vezi si tu cum e, si ai face bine sa-mi zici ceva in fata daca ai de zis.
De asemenea, esti rugat frumos sa nu te mai bagi unde nu-ti fierbe oala. In schimb, un hairstylist si mai ales un sampon ar fi de preferat. Si daca nu e prea scumpa, si-o gonflabila.

Love, Dracusoru' Indragostit. M**e si sacaz.

Invatamantul Universitar - prin Timisoara

Se pare ca si al II-lea dracusor se trezeste la viata. Dupa aproape un an in care am fost socata, mirata, iar intr-un final m-am obisnuit cu prostia omeneasca la care i-am mai descoperit un nivel, am mai intalnit o aberatie. Din nou.. in invatamant.

Trecand peste ineptiile care ni se predau uneori - la urma urmei e totusi ceva ca se reuseste ca din cand in cand anumite cadre didactice sa ajunga si pe la cursuri -, trecand peste faptul ca se negociaza la cald anumite note (uite 4, nu e 4.. uite ma ca-i de fapt 10), nu mai ai voie nici sa dai examenul din nou.
Acum sa explic, ca asta pare data din topor. Aparent daca ai restanta, mai ai dreptul la 2 prezentari gratis si apoi incepi sa platesti. E destul de ok, nu aici e buba. Marea problema incepe atunci cand vine vorba de mariri. Logic vorbind, ar trebui sa ai dreptul la asa ceva, nu?
Ei bine, se pare ca... nu prea. Ai voie 2 mariri/an. (Nu mai vorbesc aici si de sumedenia de cereri ce trebuie duse dintr-o parte in alta).

Pai asa trebuie sa fie domn'le? Sa treci cu 8 - sa zicem - si sa nu te mai poti duce la marire, ca le e greu unor asa zisi "domni profesori" sa-si miste posteriorul din casa pana la facultate. Pai atunci mai bine imi las restante la tot, ca sa mai am o sansa de nota mai mare. Ca am vazut ca majoritatea eminentilor mei colegi care au picat in prima/a II-a sesiune au iesit din restante cu 9 si 10. Ca nah, la urma urmei ne desteptam toti peste noapte, nu? In saptamana aia de restante invatam tot ce n-am invatat tot anul, ca noi este inteligenti si se prinde repede.

Totusi, mai trec si saptamana viitoare pe la "mirobolanta UVT".. daca nu pentru marirea aia la care inca sper, macar pentru a-mi exprima dezgustul - pardon, am vrut sa spun respectul - pentru aceasta institutie.

Pretty much normal, thank you.

Ziceam ca nimic nu ma poate enerva azi. M-am inselat.
Venind de la examen, m-am asezat in metrou (vorba vine, la ce inghesuiala era am avut noroc ca n-a trebuit sa stau pe tavan.

Pe drum, tot schimbam mesaje cu Alex (a.k.a. my one and only boyfriend a.k.a. Peacekeeper), si ascultam muzica. La un moment dat, ma suna tata (se agita mult dupa examene). Am setata ca melodie de ringtone pentru el Warriors of the World United de la Manowar (la cererea clientului, deh). Si ca orice telefon (mai putin fostul meu, in zilele lui de glorie apusa) a sunat. Destul de tare, dar nu cat sa deranjeze pe nimeni. Iar melodia incepe oarecum hard, riffuri si tobe. Numa' bine ca pana am apucat sa scot doua vorbe, am pierdut semnalul (ca deh...). Moment in care tipa de langa mine, o femeie trecuta bine de 60 as zice, incepe sa urle: "Azi numai muzica d-asta draceasca ascultati!!! O sa va manance al' de jos sufletu', nenorocitilor, drogatilor, voi nu sunteti normali?"

Madam, cucoana, fiinta, chestie, vezi-ti d-ale tale, ca noua ne e bine. Nici nu decapitam capre in padure si nu violam fecioare (de unde?) la doispe noaptea pe mormantu' lu bunica-tu. Efectiv e un gen de muzica, in mare majoritate inteligent, care suna bine si care ca stil de viata inseamna mai mult ca orice inteligenta si stil. Si eu ma simt bine asa cum sunt. Pretty much normal, thank you.

Mehm

Dracusoru' se duce totusi la Manowar. Si la Nightwish.
Si probabil si la Santana, da' nu mai bag alt countdown.

PS: ce ma enerveaza azi? probabil ploaia. In rest, I'm shiny happy people. yay!!

Happy day. Yea right.

Dracusoru' de serviciu ar vrea sa multumeasca tuturor celor care, in ultimii 3 ani, si-au bagat picioarele, tentaculele, elitrele, p**a si orice altceva in sufletu' ei (da, ma, am si d-ala).
Multumirile mele, ma faceti mereu sa ma simt speciala, iubita si apreciata.
Va multumesc pentru suturile-n cur, fiindca, nu-i asa, pana la urma si-astea-s pasi inainte. In genunchi, da' merge.

I'd also like to thank the Academy for... ah, stai, asta-i din alta poveste, da' i se potriveste cuiva din cei mai sus mentionati, cineastu' lu peste.
Mii si mii de multumiri pentru felu' in care va gasiti sa va doara-n cur de mine. Makes me feel so special.

Gee, thanks. Lua-v-ar dracu' pe toti.

PS: Dracusoru ar vrea de asemenea sa anunte plina de "fericire" ca nu mai merge la Manowar. Si-a vandut biletu' si-acu' o sa se imbete de banii aia. Heffa nice day, people!

Mda

M-am saturat.
M-am saturat de oameni prosti.
M-am saturat de oameni prosti care au impresia ca sunt destepti.
M-am saturat de oameni care au impresia ca se poate numai ca ei si ca ei sunt singurii care au dreptate.
M-am saturat de oameni care cred ca fie faci ca ei fie esti un tampit.
M-am saturat de oameni care au impresia ca numai parerea lor conteaza, si ca toti trebuie sa danseze dupa cum cred ei.
M-am saturat de oameni care se cred The Pied Piper of Hamelin sau eventual Dumnezeu.
M-am saturat de cretini care au impresia ca au dreptul sa jigneasca numai pentru ca i-a lasat cineva pe pamant.
M-am saturat de oameni carora le explici ceva de 1000 de ori si nu inteleg nimic.
M-am saturat de falsi prieteni, care se dau destepti si sunt taaaare elitisti.
M-am saturat de asa-zisi prieteni care abia asteapta sa dea cu noroi in tine. Nu ca ar avea vreun motiv, ci doar asa for fun.
M-am saturat.

Lua-v-ar dracu' pe toti. Muriti in chinuri, ma

Galanteria in Romania

Azi am avut ceva treaba prin oras, asa ca am luat metroul spre Unirii, unde trebuia sa ajung. Pe la Universitate, se urca o doamna, vizibil insarcinata (ba as zice chiar ca in ultima luna, deoarece burtica avea ceva proportii).
M-am ridicat imediat (si nu fiindca mai aveam doar o statie). Trecand peste faptul ca in jur erau o groaza de barbati care nici nu s-au miscat, alta chestie m-a scarbit. Pana sa ajung eu la dansa, sa-i arat locul, vine un "jmecher" (pantaloni albi, mulati, camasa neagra, lant de juma' de kil la gat, par negru cu varfuri decolorate... treceti prin Obor si o sa vedeti cu tona). Si ce face animalu?
SE ASEAZA!
Da, fmm (necrofilie cu decedatii maica-sii), SE ASEAZA!
Mai idiotule, macar din respect pentru ma-ta aia care te-a cacat, si te-a purtat in burta, daca nu pt altceva...

(la chestia asta, povestindu-i-o lui Peacekeeper, am avut o discutie interesanta:
Dracusoru: macar din respect pentru ma-sa care l-a cacat
Peacekeeper: da crezi k ala stie care din ele e ma-sa
Dracusoru: eu la tac-su am indoieli
Peacekeeper: ala nici atat)

M-a scarbit. Pana la urma, un tip i-a cedat locul doamnei in cauza.
Si uite asa mi s-a intors mie iar pe ziua de azi.


PS: acu' mi-am dat seama ce si cum. Pacat ca nu m-am prins mai devreme, sa-i zic cocalarului ca nu avea de ce sa-si faca probleme. Daca esti f***t in partea dorsala nu ramai gravid. Asa ca stai calm rahatel. Tu nu erai.

Mai multe

In ultimele zile mi s-au intamplat o groaza de porcarii. Si cu toate astea, contrar obiceiului, sunt un dracusor linistit si fericit, da' nu va spun de ce. Secret. Shhh!
Oricum, trecand peste nenea vanzatoru' ciufut de la unu' din anticariatele de pe Magheru, azi m-am dus sa cumpar una-alta dintr-un magazin, si cand eram la casa, simteam ca tipa din spatele meu se tot impingea in mine. wtf, dude, doar nu poti zice ca nu are loc. si apoi am vazut de ce.
O tenta portofelu' meu, bagat semi-neglijent in buzunar. Cand i-am atras atentia, a inceput sa ma injure. Ca deh, asa se face. Si, ca de obicei, gardienii mucles. Ca mda.

Tot azi m-am enervat din cauza faptului ca la metrou doi cocalari vroiau sa intre inainte sa iasa lumea. Si apoi injurau de mama focului ca totusi noi ne-am exercitat prioritatea. E greu fara neuroni, nu bre?

Imi pare rau ca tot ce am scris aici a fost cam sec, da' momentan atat se poate. Oricum, de mistouri nu prea am chef, fiindca trec printr-o pasa foarte fericita. Regret amarnic, da' dracusorilor le da puf de aripi. Sau nu...

Betmen, betmen

Ma amuza in general toti gardienii/ paznicii/ etc., care se dau mare si vin si te atentioneaza imediat ce ai intrat in raza lor vizuala, chiar daca inca nu ai facut nimic rau. Dar ei pot.
Ei, d-un astfel de Tarzan am dat azi la metrou. L-am mai vazut mai demult, cand mi-a atras atentia ca nu trebuie sa stau in zona burdufurilor, deci metroul era plin ochi. Nu i-am zis nimic atunci, da' nici ca m-am miscat. Hah!

Azi in schimb, un "Jmecher da' jmecher" crantanea fericit la seminte si scuipa cojile pe jos. Iar nenea gardianu' fortos nu zicea nimic, ci se uita pasiv la tavan. Da' stiti de ce? Pentru ca nenea consumator de bomboane agricole era mai inalt si mai solid decat el. Hmph.
N-am zis nimic, am dat Metallica mai tare (in casti, ca eu nu e manelara care n-a auzit de handsfree) si mi-am bagat nasu' in The Children of Hurin. Pentru ca asa e in Romania. Mda.

Fetele vesele din balcani. Cu b mic.

Nu demult, discutam la cursul de Writing despre stereotipuri si prejudecati. Si dra profesoara ne-a spus ca una din ideile preconcepute ale americanilor e ca balcanicele sunt femei usoare. Adica curve, mah... cugetand eu din neuronul meu obosit, mi-am dat seama de ce. Pentru ca asa ne vindem.

Se-ntampla sa existe, care este, un concurs, pe numele lui Eurovision. Sau circoteca, cel putin in Romania. N-a fost an fara scandaluri. Yeee! Anu' asta, castiga faza pe Romania o domnisoara ce s-a produs mai'nainte prin trupa Mandibula... Mandinga, adica (Eu nu pun botu' decat la Manowar, sorry). Si-aceasta ilustra, intre timp expulzata din minunatul grup de lalaitori, se duse frumos la Laurentiu Duta, domnisorul ce canta prin 3 Sud-Est, cand astia inca mai existau, sa-i faca o piesa. Si ia uite ce piesa a scornit dansul impreuna cu alti compozitori de mare valoare. Versurile, sunt sigura, se gasesc pe Google.

Asa-i ca-i profund? Ma gandeam eu. Deci, ce sa inteleaga bietu' om ascultator de eurovision?
Ca noua, fetelor din Balcani ne place la nebunie sa ne rupem la chefuri, nu conteaza cum si cand. Ca noi ne dam in vant dupa petreceri, care sunt singurul nostru scop in viata. Ca, da, suntem femei usoare: I'll find a boy for a kiss/ who knows, maybe, he'll be my prince. Adica, carevasazica, poate se lasa cu o lipeala, ceva, daca nu, asta e, mai gasesc io altii. Mihim.

Deci, da, bre, noi e* curve.

Nu mai zic de linia melodica, pentru ca pur si simplu nu are rost. Prezenta scenica e de toaaaaaaata.. uhmmm.. frumusetea. Fetele astea au inteles atat de bine mitul ielelor, ca ma intreb daca nu cumva au terminat etnologia, zau asa.

Regret ca nu am mai auzit ceva metale de la Lordi. Chiar as vrea asa ceva. Frumos ar fi chiar din partea Romaniei, o piesa spre Metallica sau Nightwish ceva (aua, vise). Dar nu, la noi important e sa promovezi ca romancele sunt usoare. Sau Balcanicele in general. Daca as fi o femeie dintr-o tara balcanica (alta in afara de Romania), i-as da in judecata pentru piesa asta foarte... hmmm... profunda. Parol.

* (hm, hm ironic)

Femeia, cratita si idiotul- drama in doua acte.

Dupa articolul de ieri am primit o groaza de comentarii, vreo 50. Bine, bine, o sa ziceti.. da' nu apar decat vreo 4. Si asta pentru ca mi-am petrecut ultima jumatate de ora sa le sterg pe restu'. Nu, nu m-au apucat manifestarile totalitare, dar restu' implicau desfasurarea unor partide de sex oral/ anal cu mine sau mama din dotare. Animal care esti, poti sa scrii pana ti-o veni acru, ma doare fix in siret.

Unul dintre comentarii, primit nu de mult de la un nene, Darky, (Dorky, as zice), mi-a atras atentia (inca ma gandesc daca sa-l validez sau nu). dixit el: "nu o sa ajungi niciunde, fiindca esti femeie si locul vostru e la cratita" (aproximativ). Ma animal, fi-ti-ar neuronu' de jena sa-ti fie, manca-te-ar mama, tu gandesti ca acum 1000 de ani, muri-ti-ar (ma rog, in societatea vikinga era altfel problema, da' de unde sa stii tu, rahatel?).

Da, ma, sunt femeie. Asa, si? Daca muncesc si sunt desteapta o sa ajung sus. Am atatea exemple de asa ceva, in familie si la scoala, in liceu ca si acum: femei care s-au ridicat si au reusit. Ma rog, tu n-ai de unde sa stii, farfuzele pe care le invarti tu nu or sa ajunga vreodata asa.

Da, m-am nascut cu doi cromozomi x in setul ala ce determina genul. Mmbun. Asta ma face mai proasta? NU. Mai incapabila? NU. Si acum nu vorbesc doar de mine, ci de toate fetele/femeile ca mine, care au muncit si carora invariabil le ies vorbe.

Acum 3 ani, cand m-am angajat la CineFan, toata lumea (mai putin eu) stia ca mi-o trag cu seful si de-aia m-a angajat. Da ma, si Emi e prost si si-o pune cu minore. Ihim. Mi-a iesit pe nas de cate ori am auzit ipoteza aia. Era interesanta, intr-adevar, mai ales ca eu eram atunci in Tg Jiu si Emi in Bucuresti.

M-am saturat de mentalitatile voastre medievalo-comuniste. Nu, locul nostru nu e la cratita si nici nu o sa imi plec capul in fata cuiva. Da, sunt femeie si o sa razbat in viata. Iar voi nu puteti decat sa va duceti sa va impuscati. E bine ca-i mare si lata bezna, si puteti muri toti in ea.

Uite de-asta vreau sa plec din tara asta. Intre timp, iti iei bilet la Manowar impreuna cu confratele de sictir Cezar, speri din tot sufletul ca or sa cante Sleipnir si Battle Hymn, si adormi tinandu-l strans in brate pe Geri, lupul de plus primit de la Torsten.

Da ma, sunt femeie. Mori, animal.

Fete, flori si facultati

1 mai e, din vremuri mult apuse (si pe alocuri regretate) zi libera (mda, sarbatoresti munca printr-o zi libera. ihi.). Ca atare, maine nu avem scoala. Si deci acum sunt la caminul parintesc unde mama m-a asteptat cu paine si sare iar tata cu un ipod nou-nout. Glumeam. Mama era inca la serviciu si tata in delegatie. Aham.
Oricum, azi pe la 2 eram in metrou, spre gara. Pe la Stefan cel Mare, se urca, printre altii, si o tipa care-a fost in acelasi liceu cu mine. Just my luck.
"Vaaaaaai, draga, ce mai faci?" *moah-moah* (nu-mi amintesc sa fi scos mai mult de 5 cuvinte in aia patru ani).
Dupa dulcegariile de rigoare, vine intrebarea de baza:
-Si, la ce facultate esti?
-La Limbi Straine, zic.
-Daaaa? *voce dulce-diabet* siiiiii *pauza pentru relocarea neuronului* la ce sectie?
-Suedeza si engleza, zic eu mandra (in spate zeii nordici ma invitau in Valhalla deja).
Stupiditate. Adica stupoare.
-Suedezaaaaaaaaa? *neuronul stimabilei explodeaza de-atata procesare. Suedia, hmm.. pe unde e asta? Africa?*
-Da, raspund, gata sa imi folosesc rucsacul pe post de arma gri.
-Paaaaaaai... de ce? nu ai intrat la altceva sau cum?
Ei, si atunci tot iadu' s-a dezlantuit, sa folosesc o expresie mai cliseu decat moartea si reinvierea in tembelnovele.
Nu, proasto, nu de-aia. Ci pentru ca am muncit de mi-a iesit pe nas in timp ce tu te rupeai prin Caractere, pentru ca ador Suedia de cand aveam 3 ani si am citit Aventurile lui Nils Holgersson prin Suedia, pentru ca tot ce e legat de tara aia ma fascineaza si pentru ca am profesori competenti si datorita carora o sa ajung, sper, cineva. Pentru ca unii oameni au coborat din copac si din alte puncte de vedere decat al placii de par. Asa ca mori in ignoranta, si ramai la facultatea aia la care esti tu (dracu stie care o fi aia). Mori in bezna, desteapto.

Ah, bine ca pana la Gara de Nord erau doar doua statii...

Inocenta napastuita si biletul buclucas

O anumita domnisoara (in acte) cu nume de jargon de politist, mare vedeta (in Romania...), a luat amenda in RATB. de ce, nu am inteles nici sa ma bati, pentru ca in zilele astea in vreo caruta RATB-istica mai esti controlat DOAR daca dai semne clare ca esti rocker, si madam ar fi calcata in picioare daca ar aparea la un concert de gen (imagine mentala: ea, in hainutele ei de firma, aparand la concertul Manowar. auci).

Trecand peste, madmoazela* spunea ca ea nu a stiut ca trebuie compostat. Nici nu ma mir avand in vedere ca acest lucru este SCRIS in autobuze. Adica trebuie citit. In fine, totusi, la o persoana cu atata experienta in domeniu ma asteptam la mai multe veleitati intr-ale gauritului. Oh well...

Mai departe, declara ea, ca nu da banii pe abonament, prefera sa mearga cu taxiul. Fie plateste taxiul ala in natura (taximetristii e barbati, iar la facut abonamente sunt femei, asa ca intelegem) fie bubuie ceva. si nu e ciocanul lui Thor. Adica... pe abonamentul ala dai vreo 25 lei, ca student (ceea ce ea e, aparent). pe taxi tot cam atat dai.. intr-o zi.

Mi se pare mie sau ceva e ilogic aici?
zic si eu...

*da, stiu cum se scrie corect. die.

Una scurta

Zilele trecute stateam acasa. Suna interfonul. Ma duc, apas pe "vorbiti":
-Da?
-Ne deschideti si noua va rugam?
-Cine sunteti?
-Cu niste pliante. De la Penny suntem.


Acum pronuntati ultimele doua cuvinte repede, unul dupa altul :-)

Dar din dar se face....

Saptamana trecuta am fost la cumparaturi. Si cum o fata intr-un magazin de haine egal un protofel gol, am ramas falita la sfarsitul "sesiunii" de sopingareala.

Obosita de-atatea cautari, precum Aragorn in peregrinarile sale, indreptandu-ma spre Gondor, pardon, metrou, m-am oprit la un moment dat cu vaga impresie ca nu mai mancasem de seara trecuta si cu nu tocmai vaga impresie ca mi-e foame. Asa ca mi-am luat o thingie de la un Fornetti. Ala de la coloane de la Romana. 3 lei. ultimii mei bani pe ziua aia. Si apoi mi-am amintit ca o prietena m-a rugat sa ma uit de-o carte in Carturesti.

Inapoi spre sus mentionata librarie (unde si ieri am avut parte de-o caruta de draci, eventual va zic altadata), tocind din nou minunatul asfalt Magherean.

Trecand putin de Notarra, ma opreste o tanara, nu tocmai curata, nu tocmai neminoritara, nu tocmai multe chestii.
"FA, da-mi si mie un ban"
trecand peste adresarea nu tocmai ne-impertinenta, ii spun ca nu mai am niciun ban la mine. Pentru ca, in ciuda aparentei mele prospere, de om cu douaj de plase cu cumparaturi, nu mai aveam. nimic. zilch.

moment in care stimabila imi trage o flegma in mancare si pleaca. Mda.